Ziua Sfântului Patrick, patronul spiritual al irlandezilor

17 martie, Ziua Sfântului Patrick, patronul spiritual al irlandezilor este marcată cu mare fast nu numai în Irlanda, ci în întreaga lume.

Sărbătoarea creştină deschide cele mai spectaculoase parade şi petreceri pe străzile Dublinului, pe bulevardele din New York, Moscova, Munchen, Londra, Viena sau Sydney. O paradă precum şi alte manifestări sunt organizate şi Bucureşti.

Fiecare familie irlandeză pregăteşte o cină tradiţională cu preparate din carne de vacă şi varză.

În ceea ce priveşte biografia Sfântului Patrick, adevărata istorie se împleteşte cu legenda. Este cunoscut faptul că Sfântul Patrick s-a născut în Scoţia şi că a fost răpit şi vândut în Irlanda ca sclav. A devenit diacon, apoi preot şi episcop. Ajuns pe continent, el a fost trimis înapoi de Papă să predice Evanghelia. A călătorit în special în zonele locuite de celţi, mărturie stând faptul că, astăzi, multe locuri din Wales, Cornwall, Scoţia şi Irlanda îi poartă numele.

Legenda şi istoria devin şi mai greu de despărţit atunci când diferite surse vorbesc de Sf. Patrick stând în vârful unui deal şi — cu ajutorul unui băţ — aruncând şerpii în mare, interzicându-le pentru totdeauna să se mai întoarcă pe ţărmurile Irlandei. Este adevărat că astăzi nu mai există şerpi în Irlanda, dar se pare că nu a fost niciodată vreunul. Este vorba, probabil, de un simbol al sfârşitului practicilor păgâne din acele locuri. Indiferent de vreme, 17 martie era considerată ziua primăverii, deoarece Sf. Patrick a promis să îmblânzească vremea începând cu această dată. Din acest motiv, în această perioadă, fermierii din Irlanda începeau să cultive cartofii.

În această zi se poartă culoarea verde: costume verzi, cu pălării colorate înalte însemnate cu trifoiul — simbol al patronului lor spiritual. Bărbaţii îşi pun câte un fir de trifoi pe şapcă, iar copiii poartă insigne decorate cu trifoi. Fetele mai poartă şi o fundă verde în păr.

În vechea tradiţie, imediat după liturghie femeile şi copiii se grăbeau acasă să pregătească cina, iar bărbaţii mergeau la cârciumă să bea tradiţionalul ‘pota Padraig’. După ce se delectau cu băutura tradiţională, se întorceau acasă, unde întreaga familie lua masa. Se pregătea friptură de porc şi cartofi copţi în coajă. După ce serveau masa, familiile petreceau seara cântând, dansând şi spunând poveşti. Bineînţeles, continuau să bea tradiţionalul ‘pota Padraig’. Dat fiind că aveau înainte o lungă perioadă de post, era la ordinea zilei să profite cât mai mult de toate bunătăţile.

Ziua se încheia cu un ultim obicei — înecarea trifoiului. Se punea trifoiul în ultimul pahar de băutură şi după ce se rosteau câteva cuvinte în cinstea acestei sărbători, trifoiul era luat de pe fundul paharului şi aruncat peste umărul stâng. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata