Am realizat în ultimii ani, pas cu pas, unul dintre Adevărurile care ”m-a zguduit” cel mai tare: EU SUNT CREATORUL LUMII MELE. AL LUMII MELE INTERIOARE – desigur. DAR…..şi al LUMII MELE EXTERIOARE!
Să mă explic puţin.
Am aflat că dintotdeauna am fost LUMINA. Când eram bebeluş şi copil mic, acea LUMINĂ care eram se vedea foarte bine. Toţi puteau privi în ochii copilului mic care eram şi recunoşteau VIBRAŢIA ŞI ENERGIA SURSEI = VIAŢA şi LUMINA. Toţi cei din jur mă priveau cu admiraţie, cu iubire, mă protejau, încercau să mă ţină în stare de siguranţă, departe de pericole. TOŢI RECUNOŞTEAU MINUNEA CARE ERAM CA ŞI COPIL.
Şi am descoperit că poţi să-ţi reaminteşti copilul care au fost în toţi cei cu care te întâlneşti (indiferent de cum se manifestă ei în viaţă, ulterior). Toţi ne naştem LUMINĂ. TOŢI intrăm în lumea Pământului în corpuri de copii mici, de bebeluşi. TOŢI SUNTEM AŞA în primii noştri ani de viaţă Şi apoi……ce se întâmplă?
Pentru că am venit pe o planetă Duală – de lumină şi întuneric – începem să trăim experienţa ”dualităţii” cât mai complet. Nu putem să ne dăm seama de Lumină, până când nu este Întuneric.
Dacă aprindem o lumânare în timpul zilei, cât Soarele este pe cer, nici măcar nu avem idee că ea există – pentru că lumina Soarelui împiedică experienţa luminii unei Lumânări. În schimb, dacă aprindem o lumânare în bezna nopţi, cu ajutorul ei poţi lumina o încăpere, sau poţi descoperi un drum prin pădure.
Pentru a-ţi putea manifesta Lumina care eşti, de multe ori ai nevoie să fii înconjurat de Întunericul cel mai profund.
De aceea, Lumina care suntem când venim pe Pământ, ca şi copiii mici, începe să fie acoperită de Nori şi ceaţă, şi ne prindem cu toată puterea în Experienţa Dualităţii. Trăim până la capăt tot ceea ce înseamnă ”emoţii” şi ”experienţe” de ÎNTUNERIC: tristeţe, depresie, furie, ură, invidie, ruşine, umilinţă, nelinişte, anxietate, frică, iritare, nervozitate, nemulţumire şi multe alte stări.
Fiecare an petrecut pe Pământ este o altă ”repetiţie” a unor experienţe prin care avem nevoie să trecem iar şi iar şi iar şi iar ….până când învăţăm ce avem de învăţat, ne plictisim de ele şi DECIDEM SĂ CREEM UN JOC NOU.
La începutul vieţii noastre, suntem supuşi unei CONDIŢIONĂRI importante din partea părinţilor şi a profesorilor noştri. MINTEA NOASTRĂ = nu este de fapt ” a noastră”. MINTEA este un ”soft”, un program de computer care este ”gol” la copilul mic.
COPILUL MIC ESTE DOAR LUMINA SURSEI (A VIEŢII) şi IUBIREA INIMII. ŞI ASTA SE VEDE ÎN OCHII LUI LUMINOŞI.
MINTEA începe să fie „încărcată” cu informaţii şi date preluate de la părinţi, profesori, prieteni, de la televizor, de pe Internet, de peste tot.
MINTEA este un ”sistem de depozitare” ordonată a informaţiilor, pe care apoi le folosim tot restul vieţii, să ”comparăm” diferitele evenimente şi experienţe între ele. Treptat – MINTEA ne transformă în ROBOŢI – care avem RUTINE clare – avem PLĂCERI, NEPLĂCERI, DORINŢE şi NEVOI bine definite. VREAU asta…..NU VREAU asta…..
Oamenii adulţi au COMPORTAMENT DE ROBOŢI. Se îmbracă previzibil, vorbesc previzibil, mănâncă ACELAŞI mâncăruri iar şi iar, adoră să sărbătoarească ACELEAŞI tradiţii, an şi an, se aşează în aceleaşi locuri, folosesc aceleaşi obiecte etc etc.
OAMENII TRĂIESC LA MAXIM EXPERIENŢA UITĂRII LUMINII CARE SUNT, A UITĂRII PUTERII CREATOARE CU CARE AU VENIT PE PĂMÂNT ŞI ACCEPTĂ EXISTENŢA LIMITATIVĂ PROIECTATĂ DE ”SOFT”-UL NUMIT MINTE.
Totuşi, MINTEA este utilă. Este un instrument de ”supravieţuire” în ”Jungla” numită ”Planeta Pământ”. Fără MINTE şi multe dintre instrucţiunile sale, ar fi greu de rezistat doar câteva zile aici, pe Pământ.
Dar MINTEA ar avea nevoie să fie ÎN SUBORDINEA INIMII şi A LUMINII CARE SUNTEM. MINTEA POATE FI FOLOSITĂ SĂ NE ACCELERĂM PUTERILE CREATOARE ŞI LUMINA CU CARE SUNTEM ÎNZESTRAŢI.
MINTEA ar putea fi folosită să ne CREĂM ce avem nevoie şi să ne ”DEZ-CREĂM” ce nu avem nevoie (şi ce am CREAT în mod inconştient). MINTEA ar putea deveni cel mai bun aliat al INIMII noastre, când legătura dintre ele ar fi bună.
CÂND ŞTIM CĂ SUNTEM LUMINĂ ŞI TRĂIM FIIND LUMINĂ – DEVENIM LUMINA! Când s-a făcut LUMINĂ în viaţa mea, când în mijlocul ÎNTUNERICULUI celui mai adânc am descoperit LUMINA care am fost dintotdeauna, MINTEA m-a ajutat să înţeleg întregul proces şi să aflu mai multe despre el.
Am aflat că îmi creez singură bolile, cu STILUL MEU DE VIAŢĂ, CU MODUL MEU DE GÂNDIRE, CU INTERACŢIUNEA UMANĂ pe care o accept, cu ALIMENTELE pe care le introduc în corp şi cu fiecare moment în care permit MINŢII să fie stăpâna mea, nu servitoarea cea bună a casei.
AM CREAT SUFERINŢE FIZICE uriaşe în corpul fizic, trăind stări de îngrijorare şi ”scenarii” mentale, care de multe ori nu au devenit realitate. Mi-am ”imaginat” atât de multe ”dar dacă…..” încât am pierdut cantităţi irecuperabile de energie trăgând corpul în direcţii dictate de ”închipuiri” ale minţii.
În loc să învăţ să mă relaxez, să mă rog mai des, să meditez sau să ascult muzică care să-mi facă bine energiei – m-am lăsat adesea în voia scenariilor minţii (declanşate de ”bârfe” sau ”zvonuri” sau cuvinte răutăcioase ale cuiva) şi am pierdut zile întregi în stări emoţionale deplorabile, de întuneric şi angoasă.
AM CREAT SUFERINŢE URIAŞE în corp acceptând să merg la petreceri cu fum de ţigară, cu mâncare de proastă calitate şi muzică tare. Am acceptat să comunic cu oameni care îmi luau din energie (pentru că erau prea epuizaţi să o mai aibă pe a lor) prin agresivitatea lor, prin milogeala lor sau pur şi simplu, prin solicitarea continuă a atenţiei mele.
AM CREAT SUFERINŢE URIAŞE în corp acceptând gânduri ale minţii despre ”nu sunt suficient de bună”, sau ”nu sunt în stare să fac asta….sau asta…..”, sau ”sunt de vină pentru disconfortul lui cutare sau cutare” şi aşa mai departe. Am preluat de la mulţi dintre adulţii din jur evaluări false despre cine sunt şi ce sunt şi le-am purtat cu mine ani de zile, MINTEA mea ”rulându-le” periodic, pentru a le ”împrospăta”, la orice nou conflict şi la orice nouă provocare.
