Când Judith s-a îmbolnăvit pentru prima dată de Long Covid, în martie 2021, nu și-a putut imagina că se va putea întoarce la locul de muncă: un rol solicitant în dezvoltarea afacerilor pentru o companie de inginerie globală. Suferea de oboseală, ceață cerebrală și lipsă de aer atât de debilitantă încât a trebuit să le ceară părinților ei să aibă grijă de ea și de cei doi copii ai ei.
Ea se consideră norocoasă că, aproximativ șase luni mai târziu, a putut să își reia programul de lucru cu normă întreagă. A fost punctul culminant al unei creșteri atente a activității, ghidată de un specialist în sănătate ocupațională cu experiență în oboseală cronică, pus la dispoziție de angajatorul ei.
„Sprijinul m-a ținut reținută să nu-mi cresc prea repede orele de lucru”, spune Judith, în vârstă de 43 de ani, care nu a dorit să i se publice numele complet. „Nu aveam nicio experiență cu privire la această afecțiune – și nici o idee despre ce aveam nevoie pentru a mă sprijini”.
Ea este una dintre cele 2 mii de persoane din Marea Britanie – aproximativ 3% din populație – care, potrivit estimărilor Biroului Național de Statistică, suferă de Covidă Lungă. Acesta definește Long Covid ca fiind o tulpină a bolii în care simptomele persistă mai mult de patru săptămâni, deși majoritatea bolnavilor au fost infectați pentru prima dată cu mai mult de un an în urmă. Pentru aproximativ trei sferturi dintre aceste persoane, simptomele Long Covid le afectează activitățile de zi cu zi și, pentru o cincime, aceste abilități sunt limitate în mod semnificativ.
Judith a avut, de asemenea, recăderi, provocate de reinfecții Covid-19, care au obligat-o să își reducă temporar programul de lucru. Iar recuperarea ei nu este încă completă, în ciuda progreselor pe care le-a făcut. Dar ea a învățat cum să-și raționalizeze energia, pentru a-și ține simptomele la distanță.
Totul este un contrast puternic cu viața ei de dinainte de Covid, când lucra în mod regulat până la prânz și până seara. Acum, ea și-a luat un nou loc de muncă mai aproape de casă, care îi permite să stabilească limite în ceea ce privește munca pe care o poate face în mod realist. Este încrezătoare că își va reveni în continuare – deși recunoaște că încă nu știe ce înseamnă „bine”.
Experiența lui Judith subliniază modul în care, pentru unele persoane cu Covid lung, ajutorul specializat și o abordare de susținere din partea unui angajator pot permite revenirea la locul de muncă. Cu toate acestea, este departe de a fi universal. Institutul pentru Studii Fiscale estimează că aproximativ o persoană din zece cu Covid lung încetează să mai lucreze, iar majoritatea intră în concediu medical.
„Ceea ce este diferit la Long Covid este faptul că încă se știe relativ puțin despre el”, spune Lauren Walker, consilier profesional la Colegiul Regal al Terapeuților Ocupaționali. „Acesta este probabil motivul pentru care mulți angajatori încă se luptă. Ei au aceste procese unice, cum ar fi orele de lucru etapizate, în ceea ce privește revenirea la locul de muncă.”
Așa-numitele reveniri etapizate la locul de muncă durează de obicei între patru și șase săptămâni și implică un angajat care își crește treptat orele de lucru înapoi la nivelurile normale programate. Cu o afecțiune precum Covidul lung, însă, experții spun că este posibil ca intervalul de timp să fie semnificativ mai lung – precum și neliniar, ajustând orele atât în jos, cât și în sus.
Fiona McKechnie, un terapeut ocupațional senior la North Bristol NHS Trust, spune că este obișnuit ca persoanele cu Covid lung să vină la clinica ei pentru că simptomele lor s-au acutizat după ce s-au întors prea repede la locul de muncă. O nouă parte a rolului ei este de a oferi sfaturi angajatorilor cu privire la ajustările care pot fi necesare pentru o revenire durabilă la locul de muncă. „Uneori, trebuie să existe conversații dificile de ambele părți … poate că nu se poate lucra cu normă întreagă timp de un an sau mai mult”, spune ea.
Uneori, trebuie să existe conversații dificile de ambele părți … poate că full-time nu este realizabil pentru un an sau așa ceva
Judith a fost instruită de specialistul ei în medicina muncii să își reia activitatea numai după ce putea citi o pagină dintr-o carte sau face un puzzle fără să fie epuizată. Pentru început, a lucrat o oră pe zi, o dată la două zile.
Cercetările privind Covidul lung rămân în fază incipientă, dar experții construiesc o imagine despre cum să sprijine cel mai bine persoanele afectate de acesta. Anul trecut, Societatea de Medicină a Muncii a publicat orientări pentru sprijinirea persoanelor cu Covid lung pentru a se întoarce la locul de muncă.
„Facilitatorii cheie sunt lucrul de acasă, flexibilitatea reală și flexibilitatea susținută”, spune Jenny Ceolta-Smith, cercetător și terapeut ocupațional care are ea însăși Covid lung. Creșterile de ore și îndatoriri trebuie să fie lente și revizuite în mod regulat, pentru a evita exacerbarea simptomelor, subliniază ea. Ceolta-Smith este unul dintre cofondatorii Long Covid Work, o organizație de advocacy care produce resurse pentru a ghida angajatorii în acest domeniu.
Practicile adoptate pentru alte afecțiuni pe termen lung cu simptome care se suprapun, cum ar fi sindromul oboselii cronice, s-au dovedit eficiente pentru mulți dintre cei care suferă de Long Covid, spun experții în sănătate ocupațională. Un concept central în gestionarea CFS este „ritmul”, care îi avertizează pe cei care suferă să nu se împingă la limită pentru a evita așa-numitele cicluri „boom-and-bust”. În cazul CFS, precum și în multe cazuri de Long Covid, efortul excesiv este contraproductiv. Experții spun că este important să se adopte o abordare individualizată, deoarece simptomele variază și, în unele cazuri, revenirea la locul de muncă poate fi imposibilă.
Educarea persoanelor cu Covid lung despre condiția lor este esențială pentru a le ajuta să își gestioneze simptomele, potrivit lui Bilal Baig, liderul Long Covid la furnizorul de sănătate ocupațională Bespoke Wellbeing. Compania oferă un program de șase sesiuni pentru persoanele cu Long Covid, care acoperă subiecte precum gestionarea respirației și a oboselii, stabilirea unor obiective durabile și îmbunătățirea calității somnului. Printre clienții săi se numără angajatori din sectorul public și privat, precum și furnizori de asigurări de protecție a veniturilor.
Josie Tuff, liderul echipei de reabilitare de la Maximus UK, care oferă angajatorilor programe de sprijin pentru angajare, sănătate și dizabilități, spune că este esențial să o luăm încet. „Adesea, constat că oamenii încearcă să se întoarcă la locul de muncă prea repede – sau au un plan de revenire treptată, dar nu este revizuit”, spune ea. Programul Maximus UK Long Covid presupune o evaluare inițială urmată de mai multe consultații de monitorizare pentru a revizui și ajusta planul de revenire la locul de muncă, dacă este necesar. Tuff spune că programul durează de obicei între șase și opt săptămâni și că 60% dintre participanți se întorc la muncă cu normă întreagă până la sfârșit.
Tehnologiile specializate pot ajuta, de asemenea, persoanele cu Covid lung să își facă treaba. Richard Southorn, șeful programelor de adaptare la locul de muncă de la Maximus UK, spune că software-ul de cartografiere a minții poate ajuta persoanele cu probleme cognitive să își organizeze gândurile. El adaugă că software-ul de citire a ecranului și de dictare poate reduce oboseala care apare la citirea documentelor sau la dactilografiere.
Lesley Macniven, consultant în resurse umane și co-fondator al Long Covid Work, care se confruntă cu pensionarea anticipată din cauza afecțiunii, observă că „nu există o rezervă nesfârșită de talente sănătoase și angajate la nesfârșit”. După cum spune ea: „Comunitatea Long Covid este cea mai nouă comunitate marginalizată care ne cere să ne adaptăm, să ne gândim la modul în care lucrăm și trăim.”
Sursa – www.ft.com
