Eficiența terapeutică a florilor de salcâm, o tradiție veche
Salcâmul (Robinia pseudoacacia), un arbore din familia Leguminoase, este cunoscut pentru lemnul său durabil și pentru durata sa de viață de aproximativ 100 de ani. Originar din America de Nord, acest copac se adaptează ușor la diverse tipuri de sol și prezintă o bună rezistență la condiții meteorologice extreme.
Introducerea salcâmului în Europa
Genul Robinia poartă numele grădinarilor francezi Jean Robin și fiul său Vespasian, care au adus această specie pe continentul european în anul 1601. Salcâmul a fost inițial plantat ca ornament în parcuri și grădini.
Cultivarea salcâmului în România
În România, primele culturi de salcâm au fost realizate în 1852. Acest arbore este cultivat nu doar pentru lemnul său valoros, ci și pentru capacitatea sa de a fixa solurile și pentru utilizările terapeutice ale florilor sale.
Florile salcâmului sunt caracterizate printr-o nuanță alb-crem sau alb-roz, având un parfum intens. Acestea apar primăvara târziu, între lunile mai și iunie, rămânând deschise timp de 8-12 zile.
Compoziția chimică a florilor
Florile conțin substanțe active precum taninuri, glucide, ulei volatil și acizi organici (clorogenic și cafeic). Datorită gustului plăcut și proprietăților lor terapeutice remarcabile, acestea sunt folosite atât în alimentație cât și în medicina naturistă. Recoltarea se face cu grijă atunci când florile sunt complet dezvoltate; acestea se usucă pe foi subțiri de hârtie.
Preparatele obținute din flori pot fi consumate sub formă de infuzie sau tinctură.
Utilizări culinare ale florilor
Florile pot fi folosite la prepararea băuturilor răcoritoare sau chiar ca ingredient in clătite şi gogoşi. În multe comunități rurale din România se prepară dulceață sau șerbet din aceste flori aromate. De asemenea, ele sunt utilizate ca aromatizanți în industria parfumurilor.
Afectiuni tratabile cu infuzia din flori
Infuzia obținută din florile uscate este recomandată împotriva migrenelor: o linguriță se infuzează într-o cana cu apă fierbinte timp de 15 minute înainte de consumare.
Pentru gestionarea irascibilității sau stării anxioase prelungite se poate prepara un macerat: două lingurițe la 200 ml apă lichefiată timp îndelungat (8-10 ore) care va fi filtrat înaintea consumării dimineața după micul dejun.
Bai generale cu flori pot oferi efecte calmante asupra sistemului nervos; doi pumni adaugati in cada fiind suficienti pentru relaxare eficientã in cazurile stresante.
De asemenea, datorită efectelor sedative ale acestor flori asupra insomniei , păstrarea unui buchet proaspăt într-o camerã poate contribui la inducerea somnului odihnitor prin aroma sa reconfortantã .
Pentru probleme digestive precum arsurile gastrice , ceaiul obtinut ajutã la combaterea hiperaciditatii stomacale . Florile pot fi combinate si cu frunze verzi , cum ar fi cele ale dudului , oferind beneficii suplimentare .
Efectele antitusive si antiseptice fac ca aceste flori să fie utile şi împotriva tusei convulsive cauzată fie prin crize astmatice fie alte afecţiuni respiratorii .
Infuziile combinate cu alte plante contribuie semnificativ la ameliorarea simptomelor reumatismale datorită compoziției bogate in flavonoide si robinozide .
Pulberea obţinutã din aceste flori poate trata arsuri uşoare aplicând direct pe zona afectată fără riscuri adverse notabile; totuşi nu este indicată administrarea internã in cazurile hipoaciditatii gastrice.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)
