Luna Albastră

„Lună albastră” este denumită faza de Lună Plină care se produce la 22 mai 2016 (0 h 18 m), potrivit www.astro-urseanu.ro.

Expresia de „Lună albastră” este folosită, potrivit www.timeanddate.com, pentru a defini a treia Lună Plină dintr-un sezon astronomic (care reprezintă trei luni dintr-un an cu patru anotimpuri), cu patru faze de Lună Plină.

În 2016, primăvara astronomică, care a început odată cu Echinocţiul de primăvară la 20 martie, a avut parte de prima Lună Plină la 23 martie, iar a doua s-a produs la 22 aprilie. La 22 mai 2016, se produce cea de-a treia Lună Plină, care este denumită „Lună albastră”.

Cea de-a patra Lună Plină de la 20 iunie încheie anotimpul primăverii, Solstiţiul de vară din 21 iunie aduce prima zi de vară astronomică.

„Luna albastră” anterioară a avut loc pe 21 august 2013 iar următoarea va avea loc pe 18 mai 2019, potrivit site-ului moongiant.com.

O altă situaţie în care denumirea de „Lună albastră” a fost folosită face referire la Luna Plină care se produce de două ori în cadrul aceleiaşi luni calendaristice. Expresia a apărut într-un articol al astronomului James Hugh Pruett (1886-1955) publicat în revista americană Sky and Telescope, în 1946, ca urmare a unui calcul greşit. O corecţie a fost tipărită la scurt timp. Dar greşeala făcută de astronom s-a răspândit în întreaga lume, din cauza definiţiei mult mai simple.

În prezent, denumirea de „Lună albastră” în cea de-a doua situaţie este considerată o a doua definiţie, din cauza frecvenţei de utilizare. Potrivit acestui calcul, în 2018 „Luna albastră” se va produce de două ori, pe 31 ianuarie şi, respectiv 31 martie, potrivit www.moongiant.com.

Majoritatea aşa-numitelor „Luni albastre” nu sunt, însă, cu nimic diferite de Lunile Pline obişnuite, având aceeaşi culoare în tonuri palide de gri şi alb.

Totuşi, Luna apare uneori învăluită într-un halou albastru, însă acest fenomen se produce doar atunci când în atmosfera terestră există cantităţi mari de fum şi de particule, precum cele care provin din erupţii vulcanice uriaşe.

Oamenii au putut vedea Luna albastră şi în anul 1980, după erupţia vulcanului Mount St Helens din Washington (SUA), sau în 1982, după erupţia vulcanului El Chichón din Mexic, precum şi în 1991, după erupţia vulcanului Pinatubo din Filipine. Aceeaşi iluzie a Lunii albastre poate apărea şi după puternice incendii de pădure.

Conform NASA, pentru a vedea o Lună cu adevărat albastră este nevoie de erupţia puternică a unui vulcan pe Pământ. Spre exemplu, în 1883, oamenii vedeau Luna albastră în fiecare noapte după ce vulcanul indonezian Krakatau a erupt cu forţa unei bombe nucleare de 100 de megatone. Norii de cenuşă scuipaţi de vulcan au urcat până la limita superioară a atmosferei terestre, iar Luna a devenit „albastră” din cauza faptului că cenuşa vulcanică juca rolul unui filtru pentru cei care se uitau pe cer.

Norul de cenuşă era format din particule cu diametrul de aproximativ un micron, dimensiune similară lungimii de undă a luminii roşii. Particulele cu această dimensiune blocau lumina roşie în timp ce permiteau trecerea luminii albastre. Astfel, norul de cenuşă aruncat în atmosferă de vulcanul Krakatau a funcţionat ca un filtru albastru iar Luna a devenit la rândul ei albastră.

Fiind un eveniment relativ rar, există diferite teorii şi cu privire la numirea „albastră” („blue”). Una dintre aceste teorii susţine că termenul „blue” provine din cuvântul arhaic „belewe”, care înseamnă „a trăda”. Oamenii din vechime ar fi crezut că Luna, după care îşi coordonau activităţile agricole, îi trădează apărând plină în mod neaşteptat, în afara periodicităţii calendaristice obişnuite.

De-a lungul istoriei, au apărut şi numeroase superstiţii care însoţesc fenomenul. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata