Telescopul Kepler a surprins în premieră, în spectrul vizibil al luminii, moartea violentă a unei stele

Explozia incredibil de strălucitoare a unei stele intrate în stadiul de supernovă a fost observată în premieră în spectrul vizibil al luminii, exact în clipele în care s-a produs, cu ajutorul telescopului spaţial Kepler, aparţinând NASA, conform unui comunicat al Agenţiei spaţiale americane.

O echipă internaţională de oameni de ştiinţă, coordonată de Peter Garnavich, profesor de astrofizică la Universitatea din Indiana, a analizat lumina captată de Kepler la intervale de 30 de minute pe o perioadă de 3 ani, provenită de la 500 de galaxii îndepărtate în care se află aproximativ 50 de trilioane de stele, în căutarea fenomenelor violente de moarte stelară denumite supernove. În cadrul acestei analize a fost observată în premieră unda de şoc a unei supernove, în spectrul vizibil al luminii, chiar în clipa în care ajunge la suprafaţa stelei.

Astfel de supernove de tipul II apar doar în cazul unor stele mult mai masive decât Soarele, supergigante roşii. În 2011, Kepler a observat două astfel de supergigante roşii intrate în stadiul de supernovă. Prima dintre ele, KSN 2011a, este de aproximativ 300 de ori mai mare decât Soarele şi se află la 700 de milioane de ani lumină distanţă. Cea de-a doua, KSN 2011d, este de aproximativ 500 de ori mai mare decât Soarele, se afla la 1,2 miliarde de ani lumină distanţă şi unda de şoc a exploziei sale a fost surprinsă de Kepler.

Moartea explozivă a supergigantei roşii KSN 2011d a fost un proces care a durat 14 zile, însă explozia iniţială care a declanşat acest proces a durat doar aproximativ 20 de minute.

„Pentru a observa ceva ce se produce într-un interval de timp de ordinul minutelor, aşa cum este prima undă de şoc a exploziei unei supernove, trebuie să ai tot timpul o cameră care să monitorizeze cerul”, a comentat Peter Garnavich. „Nu putem şti niciodată când se declanşează o supernovă, iar vigilenţa lui Kepler ne-a permis să fim martorii declanşării acestei explozii”, a adăugat el.

Stele mult mai masive decât Soarele, odată ce-şi termină combustibilul nuclear, intră în stadiul de supernove după ce nucleul stelar colapsează sub imperiul gravitaţiei, odată ce reacţiile de fuziune nucleară încetează. În timp ce o stea supergigantă intră în stadiul de supernovă, energia colosală rezultată din prăbuşirea nucleului ajunge la suprafaţa sa producând o explozie de aproximativ 130 de milioane de ori mai strălucitoare decât Soarele. După prima explozie, steaua continuă să explodeze şi să crească în volum, ajungând la o strălucire maximă de aproximativ 1 miliard de ori mai mare decât a Soarelui.

‘Pentru a înţelege cât mai bine cât de mari sunt aceste stele, este suficient să spunem că Soarele şi Pământul aflat pe orbita sa (la distanţa de aproximativ 150 de milioane de kilometri) s-ar pierde confortabil în interiorul unei astfel de stele”, a mai comentat Garnavich.

Fizica din spatele acestor evenimente extraordinar de violente le va permite oamenilor de ştiinţă să înţeleagă mai bine complexitatea chimică a Universului şi chiar cum a apărut viaţa pe Pământ.

„Toate elementele chimice grele provin din explozii de supernove.Spre exemplu, tot argintul, nichelul şi cuprul de pe Pământ şi chiar din organismul nostru provin din astfel de morţi stelare violente. Viaţa există ca urmare a supernovelor”, a explicat Steve Howell, cercetător în cadrul proiectului Kepler, la NASA. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata