Investitorii din SUA trebuie să fie mult mai atenți peste tot în lume

Luna trecută, indicele american S&P 500 a urcat cu 7 procente, se presupune că din cauză că investitorii au început să creadă (sau să spere) că ratele mai mici ale inflației vor încetini creșterile de rate ale Rezervei Federale.

Marți, însă, piețele de acțiuni americane au suferit cea mai mare cădere din ultimele două luni, deoarece datele economice puternice au declanșat o avalanșă de discuții pe piață cu privire la perspectiva unei noi înăspriri din partea Fed.

Acest lucru a tras în jos alți indici și a intensificat discuțiile dintre acei observatori (cum ar fi echipa de cercetare a Morgan Stanley) care consideră că euforia pieței din ianuarie a fost exagerată și cei (cum ar fi Jim Cramer, celebrul prezentator al emisiunii Mad Money) care cred că urșii pieței sunt cei care sunt “în negare”.

Această dezbatere va continua, fără îndoială, mai ales că ultimele minute ale Fed sugerează că nici măcar bancherii centrali americani nu au fost pe deplin uniți în privința perspectivelor. Cu toate acestea, în timp ce investitorii așteaptă cu obsesie următorul lot de date economice sau ultimele cuvinte ale președintelui Fed, Jerome Powell, ei trebuie să își arunce urgent și o privire mai largă – spre ceea ce se întâmplă cu marile bănci centrale din afara țărmurilor americane.

Acest lucru nu este un lucru pe care luminile televiziunii și experții americani îl fac adesea. Nu e de mirare: Investitorii (și alegătorii americani sunt renumiți pentru miopia lor, iar jurnaliștii sunt antrenați să explice oscilațiile pieței în termeni de știri economice și corporative concrete. Dar, în acest moment, acele fluxuri ale băncilor centrale mondiale, adesea ignorate, chiar contează, deoarece se întâmplă ceva destul de surprinzător – dacă nu chiar contraintuitiv.

În special, din primăvara anului trecut, Rezerva Federală a încercat să combată inflația prin creșterea ratelor și trecerea de la relaxarea cantitativă la înăsprirea cantitativă. Astfel, bilanțul Fed s-a micșorat de la 8,96 mld. dolari în aprilie la 8,38 mld. dolari în prezent. Inițial, acest lucru s-a datorat în primul rând scăderii rezervelor băncilor comerciale, dar, mai recent, s-a datorat faptului că Fed a epuizat titlurile de valoare.

Logica economică ar putea sugera că acest QT american ar fi trebuit să creeze condiții financiare mai stricte. Dar nu este cazul. Un aspect neașteptat al ultimelor luni, care a complicat provocarea politică a Fed, este că indicele național al condițiilor financiare al Fed din Chicago a scăzut la minus 0,45, față de minus 0,13 în septembrie anul trecut. (Un număr mai negativ reprezintă o relaxare mai mare).

De ce? Un motiv ar putea fi optimismul investitorilor în ceea ce privește creșterea economică. Dar un vinovat mult mai probabil, spune Matt King, strategul piețelor globale de la Citi, este reprezentat de fluxurile băncilor centrale din afara SUA. Pentru că, chiar dacă bilanțul Fed s-a micșorat, Banca Populară a Chinei a injectat mai multă lichiditate în sistem, iar Banca Japoniei și-a menținut așa-numitele politici de control al curbei de randament.

Între timp, comportamentul Băncii Centrale Europene a fost oarecum neașteptat. La fel ca Fed, BCE a majorat ratele, urmând să mai facă și altele. Dar bilanțul său a crescut marginal, datorită unor schimbări obscure în depozitele guvernamentale.

Rezultatul net, calculează Citi, este că aceste trei bănci centrale au împins în mod colectiv aproape 1 miliard de dolari de lichiditate suplimentară în sistemul global începând cu luna octombrie (atunci când este ajustat pentru ratele de schimb). Acest lucru mai mult decât compensează ceea ce a făcut Fed. Numiți-o, dacă doriți, un anti-QT accidental.

Și King crede că acest impuls de trilioane de dolari ajută la explicarea creșterii acțiunilor din ianuarie. Modelele sale istorice arată că, în ultimii ani, “a existat un câștig de 10% în acțiuni (în MSCI world și S&P)” pentru fiecare miliard de dolari de lichiditate nouă furnizată de băncile centrale.

Torsten Slok, economist șef la Apollo, este de acord. “Achizițiile BoJ de obligațiuni guvernamentale japoneze pentru a menține randamentele scăzute sunt acum mai mari decât QT-ul Fed”, spune el. “Rezultatul este că băncile centrale adaugă din nou lichiditate pe piețele financiare globale, ceea ce (probabil) a contribuit la creșterea acțiunilor și a creditelor în ianuarie”.

Dacă această analiză este corectă (așa cum cred că este), aceasta ridică o altă întrebare de un trilion de dolari: va dura acest anti-QT și va continua să susțină prețurile activelor? King crede că nu, și se așteaptă ca piețele să se înmoaie în acest an. Unul dintre motive este că este puțin probabil ca PBoC să relaxeze și mai mult politica, deoarece oficialii chinezi nu doresc să alimenteze și mai multe bule imobiliare. Un alt motiv este acela că BoJ va fi presată să își reducă politicile de control al curbei de randament atunci când își va schimba guvernatorul în aprilie.

Dar există câteva jokeri foarte mari în pachet. Fed s-ar putea confrunta cu presiuni pentru a încetini QT în cazul în care există o criză a plafonului de datorie din SUA. Fluxurile din jurul rezervelor băncilor comerciale și guvernamentale ar putea deveni și mai surprinzătoare la BCE și la alte bănci centrale. La urma urmei, după cum au remarcat economiști precum Raghuram Rajan, având în vedere că QT nu a mai fost niciodată efectuat la această scară, instalațiile din jurul acestui proces sunt netestate și neclare.

Și mai important, nimeni nu știe dacă BoJ va avea cu adevărat curajul de a ieși din controlul curbei de randament, deoarece omul propus ca viitor guvernator – Kazuo Ueda – a spus remarcabil de puțin despre QE în ultima vreme. Acest lucru contează pentru multe clase de active. Pentru a cita doar un exemplu: ratele mai mari din Japonia ar putea foarte bine să determine investitorii săi să reducă deținerile de titluri cu venit fix nejaponeze, influențând la rândul lor prețurile obligațiunilor americane.

Așadar, punctul cheie pentru investitorii americani este următorul: chiar dacă urmăresc acasă datele privind inflația, câștigurile corporative și discursurile Fed, ei trebuie să urmărească și ceea ce fac oameni precum Ueda. Poate că Cramer ar trebui să găzduiască următoarea emisiune de la Tokyo sau Beijing.

 

Sursa – www.ft.com