Sectorul științific al Marii Britanii mai are mult de lucru până să ajungă “lider mondial”
Afirmația că Marea Britanie este cea mai bună din lume în domeniul științei și tehnologiei este adesea repetată, dar rareori pusă la îndoială. Guvernul se laudă că este un “lider mondial”; UK Research and Innovation, agenția națională de finanțare, vorbește despre “poziția de lider mondial a Regatului Unit în domeniul tehnologiilor transformatoare”.
Realitatea ar putea fi mai puțin roz, potrivit unei noi analize provocatoare realizate de academicieni din domeniul politicii științifice. Concluzia lor – că Regatul Unit este bun, dar nu excepțional, în domeniile prioritare ale științei și tehnologiei – sfidează povestea predominantă a unei națiuni curajoase cu idei geniale care nu reușește să le transforme în inovații majore. Mai degrabă, reputația Regatului Unit este umflată de succesele istorice, inclusiv de premiile Nobel, de universitățile care obțin rezultate foarte bune în clasamentele mondiale și de o dependență excesivă de excepțiile de succes, inclusiv de compania de inteligență artificială DeepMind, cu sediul la Londra.
Verificarea realității contează: Știința britanică trece printr-o resetare majoră, provocată de factori precum Brexit și scăderea productivității. Departamentul pentru Știință, Inovare și Tehnologie a fost creat luna trecută; Sir Paul Nurse, laureat al premiului Nobel și director al Institutului Francis Crick din Londra, a publicat mult așteptata sa revizuire a peisajului britanic de cercetare și inovare. Premisa că știința britanică este bună, dar nu excepțională, întărește argumentele pentru reluarea legăturilor post-Brexit cu Horizon, programul de cercetare al UE.
Noua cercetare a fost realizată de profesorul Paul Nightingale, de la unitatea de cercetare a politicii științifice de la universitatea Sussex, și James Phillips, cercetător principal onorific în domeniul politicii științifice la UCL și fost consilier special al primului ministru. Lucrarea lor, care a fost publicată online, dar nu a fost supusă evaluării colegiale, începe cu o statistică crucială care stă la baza afirmației de “lider mondial”: dacă este măsurată în funcție de autori, Marea Britanie reprezintă aproximativ 13% din primele 1% din lucrările cele mai citate din toate domeniile de cercetare.
O privire mai atentă la cercetarea de vârf în domenii apreciate, cum ar fi inteligența artificială și biologia sintetică, este revelatoare. Cota de citări a Regatului Unit în cele mai recente 100 de lucrări recente din domeniul inteligenței artificiale se situează la un procent respectabil de 7,8% în general – dar, odată ce DeepMind este eliminat, scade la 1,9%. “Dacă scoatem DeepMind din ecuație, atunci performanța britanică în domeniul inteligenței artificiale este extrem de slabă”, spune Nightingale. “A avea un singur punct de eșec este extrem de îngrijorător”.
Biologia sintetică în Marea Britanie este monopolizată în mod similar de Laboratorul MRC pentru Biologie Moleculară de la Universitatea Cambridge. Trei instituții din SUA, inclusiv MIT, depășesc individual întreaga producție de “synbio” de top din Regatul Unit. Domeniul tehnologiilor cuantice, o altă prioritate guvernamentală, urmează să primească 2,5 miliarde de lire sterline în bugetul de astăzi – dar, potrivit documentului, țara noastră a meritat ultima dată titlul de “superputere cuantică” între 2003 și 2007, când s-a clasat pe locul al doilea în ceea ce privește contribuțiile la lucrările cele mai citate. În prezent, se află pe locul cinci. Potrivit lui Nightingale, Marea Britanie este “învinsă” de SUA și China și este depășită de națiuni mai mici precum Singapore, Elveția și Danemarca.
Richard Jones, profesor de fizică a materialelor și politică de inovare la Universitatea din Manchester, salută mesajul corectiv al documentului, care sugerează că “în loc să fim lideri mondiali, ne descurcăm destul de bine pentru o țară de mărimea și resursele noastre”. Dar, adaugă el, acesta subestimează baza largă de cercetare a Regatului Unit: “Nu trebuie să inventezi totul pentru a beneficia de ea”.
Nightingale și Phillips indică o traiectorie de declin național treptat. Acest lucru face ecou la opinia lui Nurse cu privire la problemele “de lungă durată și grave”, inclusiv subinvestiția. În timp ce Marea Britanie, în ansamblu, cheltuiește în jur de media OCDE 2019 de 2,5% din produsul intern brut pentru cercetare și dezvoltare, contribuția directă a guvernului la cercetarea și dezvoltarea internă este mai mică de 0,5%, ceea ce o plasează pe locul 27 din 36 de țări OCDE și în urma Coreei de Sud, Germaniei și SUA. Printre recomandările lui Nurse se numără: mai multe cheltuieli, un mediu politic mai puțin volatil și atractiv pentru investitori, un peisaj simplificat și mai puțin birocratic și o colaborare internațională puternică.
Întrebarea este dacă revizuirea, precum și gândirea guvernamentală, este suficient de strategică sau perturbatoare. Nightingale se plânge că Regatul Unit este încă “blocat într-un sistem din anii 1950 de “hai să dăm bani unor băieți buni și să-i lăsăm să se descurce””, afectat de un proces decizional opac.
Băieții și băieții fac într-adevăr o treabă bună și vor dori să rămână în Horizon pentru a menține ritmul. Dar lider mondial? Mai este ceva drum de parcurs până când știința britanică poate pretinde cu adevărat un loc pe podium.
Sursa – www.ft.com
