Specialiştii spun că în Coran nu se pomeneşte nimic de acoperirea feţei femeilor. Cea care adoptă burqa speră ca, prin acest gest, să se ridice la nivelul unei ‘elite’ religioase radicale.
Mii de femei trăiesc ascunse în întregime sub văluri întunecate. Este o opţiune voluntară care continuă să deruteze, scrie cotidianul francez Le Figaro.
Un grup de deputaţi a încercat să afle cum niqab-ul, impus în Orient, a cucerit mii de femei care trăiesc în libertate în Franţa.
După luni întregi de audieri, deputaţii sunt convinşi că ‘această practică nu are caracterul unei recomandări religioase, ci contribuie la afirmarea radicală a unor persoane în căutarea unei identităţi, împinse de mişcări fundamentaliste’.
Toţi reprezentanţii cultului musulman şi specialiştii în domeniul Islamului audiaţi au precizat că niciun verset din Coran nu le cere femeilor să-şi acopere faţa, ci numai ‘părul şi să-şi strângă vălul la gâť. Fără să aibă o rădăcină coranică, niqab-ul ‘este o adevărată patologie religioasă’, crede filozoful Abdenour Bidar. Femeile cu faţa acoperită spun totuşi că poartă văl în numele Islamului.
Există o mişcare minoritară care impune portul lui: mişcarea salafistă îşi propune să reînvie mândria Islamului prin întoarcerea la surse, la viaţa profetului. Ultrareligios, dar sectar, acest curent s-a dezvoltat în Franţa în ultimii 15 ani. După bărbile lungi, au apărut niqab-urile în cartierele periferice ale marilor oraşe.
Supralicitarea religioasă le-a câştigat pe femeile în căutare de absolut.
Toarte povestesc despre ‘condiţiile de viaţă foarte proaste din unele cartiere’ în care locuiesc, despre nevoia de a avea coloană vertebrală într-o viaţa marcată de greutăţi şi mari schimbări. Ele caută ‘o mai mare puritate în practicarea unui cult mai auster’.
Ascultând pe Internet ‘imami care predică, tinerele care se islamizează ajung să dorească sau să-şi impună niqab-ul, ca semn al apartenenţei la o elită, la o avangardă religioasă chemată să conducă comunitatea musulmană rătăcită’, potrivit unui cercetător de la Şcoala de Înalte Studii de Ştiinţe Sociale.
Aceste femei îşi exprimă şi dezgustul faţă de societatea în care trăiesc. ‘Mediul occidental este considerat necredincios, făcând necesară o reacţie de autoprotecţie şi autoapărare, pentru care vălul este un mijloc. Ele se tem de contaminare şi se baricadează ca pentru a scăpa de un virus’, adaugă cercetătorul.
În afara temerilor imaginare, această ţinută exprimă o reacţie faţă de presiuni reale ce ţin de sex.
‘Relaţiile între sexe în cadrul cartierelor unde trăiesc comunităţi cu o stare materială precară, uneori pe cale de ghettoizare, s-au degradat serios’, spun deputaţii însărcinaţi cu studierea motivelor pentru care imigrantele musulmane poartă văl în Franţa. Exprimarea explicită a religiei permite femeilor să scape de tensiuni, să capete un statut. ‘Prin portul niqab-ului, adolescentele devin femei adulte respectate în cartierele sărace’, adaugă ei.
În acest context, salafiştii au ‘o mare putere de atracţie asupra comunităţilor sărace, gata să asculte şi să urmeze recomandări de comportamenť. De altfel, ‘în cartierele sărace, când se hotărăsc să se convertească sau să se reislamizeze, oamenii o fac adesea sub influenţa salafismului, pentru că este singura ofertă religioasă care pare cea mai legitimă şi mai autentică’, arată cercetătorul menţionat, precizând că influenţa crescândă a acestei doctrine favorizează întoarcerea la superstiţii şi impune norme tuturor femeilor dintr-un cartier. Un singur imam salafist este suficient pentru a radicaliza practica în plan local, mai notează Le Figaro.