Fidelitatea, element-cheie în evoluţia socială
Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Oxford (Marea Britanie) comportamentele femelelor au avut un rol cheie în tranziţia la societăţi mai complexe, informează joi ziarul ABC.
Astfel cu cât mai promiscuă este o femelă, cu atât primeşte mai puţin ajutor de la perechea sa pentru a-şi creşte progeniturile. Societăţile cele mai evoluate se bazează prin urmare pe fidelitate. Este cel puţin ceea ce oamenii de ştiinţă britanici au încercat să demonstreze prin acest studiu.
Cercetările lor s-au axat pe comportamentul sexual al păsărilor, deşi rezultatele ar putea fi transferate şi ‘mamiferelor, inclusiv primatelor’, avertizează Asleigh Griffin, de la Departamentul de Zoologie al Universităţii din Oxford. Concluzia lor este clară: ‘În termeni de evoluţie, sexul este o forţă antisocială’.
Cercetătorii au studiat 267 tipuri de păsări. De la speciile cele mai promiscue, precum muscarul stacojiu, la prigoarea monogamă. În opinia lor cu cât este mai promiscuă femela unei specii, cu atât există şanse mai mari ca progeniturile să se disperseze şi să existe mai puţine posibilităţi ca ‘mama’ să primească ajutor de la perechea sa.
Nici pentru construirea cuibului, nici pentru creşterea puilor sau apărarea lor. Şi cu riscul ca descendenţii lor să se comporte la fel. ‘Cu cât femela are mai multe perechi cu atât cresc şansele ca puii să nu rămână în cuib pentru a-şi ajuta mama’, este de părere doctorul Griffin.
În schimb, dacă perechile sunt fidele şi stabile, în cadrul speciei lor, se creează un mediu aproape familial în care cei mari îi ajută pe cei mai tineri. Acest tip de relaţie favorizează şi modelele de reproducere mai eficiente pentru a transmite genele generaţiei viitoare.
Zoologii dau ca exemplu muscarul stacojiu, una din speciile cele mai primiscue. Aceste păsări când îşi fac cuibul nu primesc nici un fel de ajutor, lucrând solitar. În schimb, prigoarea lucrează în folosul comunităţii.
Ajută la creşterea puilor, chiar dacă nu sunt propriile progenituri. Efectul evoluţiei şi al comportamentului sexual a fost luat în calcul şi la studierea arborelui genealogic celor 267 de specii.
S-a descoperit astfel că acest comportament de ajutorare şi de colaborarea la creşterea puilor este un aspect evolutiv moştenit de la strămoşi. Conexiunea între fidelitate şi evoluţie a comportamentului social a fost demonstrată şi la furnici, albine, viespi şi termite. Iar acum, cercetătorii observă şi primele vertebrate. ‘Nu vedem de ce ratele de promiscuitate la păsări nu ar putea explica distribuirea sistemelor sociale şi la mamifere’, au conchis ei.
