La Berlin se inaugurează la 6 mai, în clădirea din strada Prinz-Albrecht, care a adăpostit sediul SS şi al Gestapoului, un nou muzeu care le prezintă vizitatorilor modul de funcţionare al aparatului de persecuţie naţional-socialist, informează ziarul elveţian Le Temps.
„Topografia terorii’ este numele pe care berlinezii l-au dat fostului cartier general al naziştilor, iar muzeul va expune funcţionarea implacabil de eficientă a aparatului hitlerist, relevă ziarul menţionat. Într-o clădire foarte modernă, din beton şi sticlă, vizitatorii descoperă metodele şi modul de funcţionare a regimului hitlerist. În acest sediu al Gestapoului au fost concepute şi puse la punct detaliile planurilor de teroare şi de exterminare nazistă.
15 mii de opozanţi ai regimului au fost otrăviţi şi torturaţi în subsolul clădirii. ‘După război, berlinezii au uitat repede acest episod, explică Andreas Nachama, directorul Fundaţiei Topografia Terorii, care gestionează muzeul. Clădirea din strada Prinz Albrecht a fost distrusă de bombe, apoi s-a ridicat Zidul, care trecea exact prin această zonă. Pentru locuitorii Berlinului de Vest aici era capătul lumii, o fundătură.
De-abia în 1983 oamenii au început să se gândească la ceea ce ar trebui făcut pentru a nu se uita tot ce s-a întâmplat în aceste locuri. Aşa a luat naştere această fundaţie.’ Astfel, ideea unui muzeu s-a impus rapid. În 1987, a fost deschisă în acest loc o expoziţie în aer liber. Un prim proiect de muzeu, conceput de arhitectul elveţian Peter Zumthor, a entuziasmat municipalitatea şi fundaţia.
În contextul exploziei neaşteptate a costurilor (38 de milioane de euro în loc de 38 de milioane de mărci prevăzute iniţial), municipalitatea hotărăşte în 2004 îngheţarea proiectului. În final, realizarea muzeului este încredinţată arhitectului german Ursula Wilms, care prezintă un proiect mult mai puţin spectaculos decât cel al lui Zumthor, dar care are avantajul că respectă termenele impuse (inaugurare înainte de 8 mai 2010) şi bugetul prevăzut (20 de milioane de euro).
Noul muzeu se întinde pe o suprafaţă de 800 de metri pătraţi care ‘arată ce s-a petrecut în acest loc şi cum s-a extins teroarea nazistă, de aici în întreaga Europă’, precizează Andreas Nachama, istoric, rabin şi fost preşedinte al Comunităţii evreieşti din Berlin.
Mai multe panouri (texte şi fotografii) relatează în 5 capitole ‘cum au pus naziştii capăt democraţiei, în 120 de zile, şi au instaurat un regim dictatorial’, adică ofiţerii SS şi membrii Gestapoului (‘avocaţi, medici, persoane cultivate şi nu nişte brute gata să sară la bătaie, aşa cum se crede adesea’), şi cum s-a răspândit teroarea în Europa în ritmul anexărilor.
Clădirea adăposteşte, de asemenea, o bibliotecă de 20.000 de volume despre nazism şi un centru de conferinţe. ‘Particularitatea acestui loc constă în faptul că este singurul care se află pe un loc istoric’, adaugă Andreas Nachama. În Berlin, mai există un Memorial al Holocaustului, realizat acum cinci ani dintr-o iniţiativă privată, şi un Muzeu evreiesc, consacrat victimelor nazismului. În aprilie, un muzeu a fost deschis în castelul fostului lider al SS Heinrich Himmler, la Wewelsburg, care prezintă istoria gărzii de elită a lui Hitler.