PAC trebuie să se reformeze sau va muri

Politica Agricolă Comună (PAC) trebuie să se reformeze sau va muri, schimbarea ei fiind inevitabilă în 2013, termenul stabilit de UE în acest scop, este de părere Mark Avery, directorul pentru conservare al organizaţiei de caritate britanice pentru prezervarea unui mediu sănătos pentru fauna sălbatică, RSPB, semnatarul unui editorial publicat de cotidianul The Guardian de joi.

În opinia lui Avery, este necesar să se asigure faptul că plăţile efectuate către agricultori sunt folosite într-un mod responsabil, problema reală fiind ce muncă finanţează aceşti bani. Unele dintre activităţi sunt extrem de importante şi sunt în beneficiul faunei sălbatice şi a mediului – dar adesea aceşti bani sunt plătiţi unor proprietari de terenuri cu prea puţină consideraţie pentru ce fac ei pentru protejarea biodiversităţii şi a resurselor naturale valoroase.

“Toată lumea este de acord că PAC este putredă. Toată lumea, în public, promite o reformă. Toată lumea, în particular, este interesată de ce poate obţine”, citează Avery un editorial din 5 iulie publicat de The Guardian pe tema PAC. El explică însă că sunt mulţi şi cei care vor să facă agricultură fiind recompensaţi pentru protejarea faunei sălbatice şi care sunt de părere că reforma PAC este esenţială dacă acest lucru se va realiza.

Există două tipuri de finanţare PAC. Marea majoritate a cheltuielilor politicii merge către plăţile directe pentru agricultori – Schema Plaţilor Unice (SPU), iar restul este parte a PAC care poate şi trebuie să ofere beneficii palpabile – schemele de agro-mediu. Aceste sisteme, dacă sunt proiectate în mod corespunzător, abordează probleme grave, precum declinul păsărilor de pe terenurile agricole, calitatea apei şi protecţia solului.

Aceste beneficii de mediu nu sunt răsplătite de piaţă şi astfel există o nevoie clară de intervenţie a statului pentru a le recompensa. În pofida acestui fapt, schemele de agro¬mediu obţin doar 8% din bugetul PAC global. Site-ul farmsubsidy.org arată că RSPB primeşte sume importante de bani de la PAC.

În fiecare an primeşte 750.000 lire plăţi SPU şi 4,2 milioane de lire de la schemele de agro-mediu. Organizaţia deţine şi gestionează peste 140.000 de hectare de teren, inclusiv propria fermă comercială din Cambridgeshire şi fiecare liră de aceşti bani este cheltuită având în centrul atenţiei aspectul legat de mediu.
Pentru marea majoritate a plăţilor PAC nu există niciun obiectiv, consideră semnatarul editorialului. Mai rău chiar, este posibil ca SPU să folosească bani publici pentru a sprijini forme nesustenabile de agricultură.

PAC obişnuia să fie corelat cu producţia de alimente – cu consecinţe dezastruoase pentru mediu – dar acum această relaţie a fost eliminată. Întrebarea care se pune este: dacă plăţile nu sunt efectuate pentru produsele alimentare, atunci pentru ce sunt? SPU este un sistem depăşit, care canalizează sume uriaşe din banii publici fără un scop clar, este de părere Avery. Nu acţionează în calitate de sprijin pentru venit, în mod semnificativ – fermierii săraci obţin cele mai mici plăţi – şi nici nu este legat de vreun beneficiu de mediu.

Editorialul anterior pe tema politicii agricole din The Guardian nota că PAC “se va prăbuşi sub greutatea propriei lipse de logici şi, din păcate, nu există niciun semn că acest lucru se va întâmpla curând.” Dimpotrivă, crede Avery, PAC este cea mai bună speranţă de a se opri pierderea biodiversităţii în zonele rurale – şi realitatea financiară arată că schimbarea este inevitabilă în 2013, termenul stabilit de UE pentru reforma PAC.
De aceea RSPB face lobby alături de fermierii care împărtăşesc opinia că PAC trebuie să se reformeze sau va muri. Dacă reforma se va realiza, atât agricultorii cât şi consumatorii şi mediul vor beneficia de pe urma ei, conchide analistul.