România ar trebui să primească o menţiune specială la Bienala de la Veneţia, nu doar pentru că a venit cu cea mai tânără echipă (competiţia naţională a fost câştigată de un grup de tineri cu vârsta de 25-26 de ani) ci şi pentru că a avut curajul de a urmări în mod riguros în proiecul său o singură idee cu o deosebită claritate, scrie site-ul buildingdesign.co.uk.
Sub conducerea lui Tudor Vlăsceanu, echipa a închis în „Giardini della Biennale” un spaţiu de 94 metri pătraţi într-o uimitoare ‘cochilie’ de un alb orbitor, construită în interiorul pavilionului, în care, printr-o uşă, poate pătrunde doar câte un vizitator odată. Cei 94 de metri pătraţi reprezintă spaţiul vital al unui om din Bucureşti. La intrarea în pavilion, eşti forţat să te plimbi pe coridorul din jurul ‘cochiliei’, de unde vizitatorii se pot uita înăuntru prin vizoare.
Doar din interior poţi simţi contrastul dintre exteriorul profan şi sanctuarul interior privat. Potrivit site-ului menţionat, acestă idee se impune deosebit de puternic, în contextul dezamăgirii provocate de alte pavilioane, care uimesc fie prin ‘goliciunea’ lor fie prin abundenţa de mesaje.