Şantajul grec asupra Germaniei

În preziua întâlnirii decisive a reprezentanţilor Greciei cu cei ai ţărilor membre ale UE, cabinetul Tsipras trebuie să facă faţă unui vot de încredere a Parlamentului de la Atena. În discursul său politic din 8 februarie, noul premier a încercat să-şi convingă parlamentarii că Grecia poate supravieţui fără ajutorul financiar al troicei europene. Mai mult, acesta redeschide dosarul despăgubirilor de război datorate de Germania Greciei, dosar controversat şi care are că miză jumătate din datoria Greciei.

Dănuţ Dudu

 

• Tsipras încearcă să-şi ţină promisiunile electorale

După trei zile de negocieri cruciale cu partenerii europeni referitor la datoria şi ajutorul financiar al Greciei, noul premier a prezentat pe 8 februarie în faţa Parlamentului liniile generale ale programului guvernamental centrat pe măsuri de reforme pe termen scurt şi mediu.

Discursul lui Alexis Tsipras în faţa celor 300 de parlamentari a fost extrem de aşteptat de creditorii Greciei (UE şi FMI) care nu au încetat să exercite presiunile asupra Atenei pentru ca aceasta să-şi respecte angajamentele precedente de reformă şi asanare a finanţele publice în schimbul unui ajutor financiar. Numai că, aşa după cum a promis în campania electorală care i-a propulsat la conducerea Greciei, premierul Tsipras nu este dispus să facă nici un compromis dorind să pună punct politicii de austeritate impuse de către troica europeană.

Mai mult, purtătorul de cuvânt al guvernului de la Atena, Gabriel Sakellaridis, susţine că relansarea economică “se va realiza pe bazele justiţiei sociale”. “Nu are nici un sens să prelungim un program de ajutor” impus Greciei începând cu 2010 şi care a dus Grecia în impas ci se impune un plan care va asigura, până în iunie, necesităţile financiare ale Atenei şi îi va da acesteia şi partenerilor săi europeni timpul necesar pentru a ajunge la “un acord definitiv” sublinia purtătorul de cuvânt al cabinetului Tsipras.

Planul de reforme (în principal fiscale) care ar urma să se desfăşoare în următorii trei ani jumătate sau patru ani, vizează lupta împotriva evaziunii fiscale şi a corupţiei dar şi reforma administraţiei publice. Planul propus de Tsipras care include măsuri sociale de urgenţă menite a “evita o criză umanitară” şi este similar cu cel care va fi susţinut de ministrul de finanţe Yanis Varoufakis în cadrul reuniunii extraordinare a miniştrilor de finanţe ai zone euro ce urmează a se desfăşura pe 11 februarie la Bruxelles, reuniune la care va participa şi premierul Tsipras.

Poate că nu ar fi lipsit de interes de menţionat că înainte de prezentarea în Parlamentul elen a planului de redresare ministrul de finanţe Varoufakis a avut o întâlnire cu experţii băncii de afaceri franco-americane Lazard aleasă la finele lunii ianuarie de Grecia ca şi consilier în ceea ce priveşte gestionarea datoriei ţării. Colaborarea cu respectiva instituţie financiară datează încă din 2010 şi a culminat în 2012 cu restructurarea datoriei Greciei astfel încât din totalul de 320 de miliarde euro, 75% a devenit proprietate privată nemaifiind proprietatea UE şi FMI. Mai mult, cei de la Lazard estimează că o continuare a procesului ar trebui să aducă Atena în postura ca să deţină un raport acceptabil din datorii respectiv de 100% – 120% din PIB.

În ceea ce privesc relaţiile cu “troica” europeană, noul guvern grec doreşte să recalibreze bazele colaborării cu aceasta apelând la un sofisticat montaj financiar care să permită reducerea constrângerilor bugetare. Numai că, majoritatea partenerilor europeni (mai ales Berlinul) care au luat cunoştinţă de planul elen de redresare s-au arătat mai mult decât reticenţi în legătură cu acesta deşi majoritatea analiştilor sunt de acord ca într-un final se va ajunge la un compromis în delicata problemă elenă.

 

• Grecia refuză orice ajutor

La finele reuniunii la nivel înalt dintre principalii reprezentanţi ai zonei euro şi noua conducere a Greciei, Atena şi guvernul elen este cu spatele la zid. Deşi aflat într-o situaţie delicată, guvernul elen refuză cu obstinenta orice ajutor financiar din partea tripletei UE-FMI-BCE, fiind însă dispus la o renegociere a actualului acord care să-i permită finanţarea deficitului până când Atena va fi în măsură să prezinte un program de stingere a datoriei fără “un nou ajutor, fără condiţii, fără inspectori etc”.

În replică, creditorii statului grec avertizează prin vocea preşedintelui Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, că Atena mai are timp până pe 16 februarie să solicite prelungirea programului de ajutor financiar. În caz contrar, susţinerea financiară a zonei euro nu va mai fi asigurată.

Pe de altă parte, agenţiile de rating Standard & Poor’s şi Moody’s măresc presiunea anunţând degradări sensibile ale ratingului Greciei în cazul în care nu se va ajunge la o înţelegere între Atena şi creditorii săi. În plus, Banca Centrală Europeană a decis săptămâna trecută că începând cu 11 februarie să nu mai primească obligaţiunile emise de statul elen că garanţii pentru operaţiunile de refinanţare, decizie care loveşte în băncile greceşti care nu mai au acces la ghişeele BCE şi rămân astfel dependente de programul de furnizare de lichidităţi de urgenţă ELA (o procedură excepţională la care poate apela Banca Centrală a Greciei) şi care este în pericol a fi reziliat de BCE în care Grecia nu acceptă condiţiile puse de partenerii europeni.

Pe de altă parte, cabinetul Tsipras va trebui, pe plan intern, să facă faţă unui vot de încredere care va fi analizat pe 10 ianuarie în plenul Parlamentului elen, cu numai o zi înainte de reuniunea de la Bruxelles. Şi asta în condiţiile în care Alexis Tsipras, propulsat de electorat în postura de premier pe baza programului său anti-austeritate, nu vrea să audă despre sprijinul troicii condiţionat tocmai de un program de… austeritate pe care acesta în consideră ca fiind umilitor.

Numai că, până acum, acesta a renunţat la ultima tranşă de 7,2 miliarde care urma să fie plătită la finele lunii deşi, în cadrul reuniunii de la Bruxelles, Grecia are intenţia de a-şi reitera dorinţa de rostogolire a datoriei şi permisiunea pentru emiterea în continuare de certificate de trezorerie pentru a finanţa programul de redresare propus de cabinetul Tsipras. O poziţie care l-a izolat pe plan extern pe Tsipras şi îi periclitează şi poziţia internă. Va reuşi să treacă acesta şi de votul de încredere al Parlamentului elen?