Un ordin secret purtând semnătura şefului Comandamentului Central american, generalul David Petraeus, a autorizat în septembrie amplificarea semnificativă a operaţiunilor militare secrete în ţările din Orientul Mijlociu, Asia Central şi Cornul Africii în scopul desfiinţării reţelelor extremiste şi islamiste şi dejucării atentatelor împotriva SUA, potrivit unor medii de presă care a avut acces la documente militare şi la surse ale Pentagonului, notează ziarul El Pais.
Forţe ale Unităţii de Operaţiuni Speciale nu vor fi trimise doar în ţările ostile SUA, precum Iranul sau Somalia; dar şi ţările prietene, precum Arabia Saudită sau Yemenul, vor avea astfel de trupe de comando infiltrate pe teritoriile lor.
Această directivă reprezintă o creştere semnificativă a activităţilor militare sub acoperire ordonate de fostul preşedinte George W. Bush în apogeul războiului împotriva terorismului.
Scoate, de asemenea, în evidenţă faptul că Administraţia luie Barack Obama este în favoarea scenariului privind o posibilă acţiune militară împotriva regimului ayatollahilor, în cazul în care programul său nuclear nu se rezolvă pe cale diplomatică.
Obiectivul acestei directive este de a crea reţele care să poată ‘penetra, întrerupe, înfrânge sau distruge’ reţeaua Al-Qaida şi alte grupări combatantei, precum şi pregătirea ‘unui mediu prielnic’ pentru atacuri împotriva forţelor militante locale, se arată în document.
Totuşi, ordinul nu face aluzie la atacuri împotriva niciunei naţiuni. Ceea ce pare o tentativă de a rupe dependenţa pe care SUA o au faţă de CIA şi de alte agenţii de spionaj, pentru a obţine informaţii privind ţări în care nu există prezenţă a trupelor americane, ridică numeroase semne de întrebare şi multe preocupări în privinţa rezultatelor finale.
Pentru început, intromisiunea militară poate complica relaţiile dintre Washington şi ţările considerate prietene. Nu este de neglijat nici posibilitatea capturării unuia din aceşti militari, care îşi asumă un rol care nu-i este propriu, şi ar putea fi considerat spion: în acest caz nu ar beneficia de garanţiile prevăzute în Convenţia de la Geneva privind prizonierii de război.
Operaţiunile la care face referire respectiva directivă, denumită Ordin Executiv Unitar al Forţelor de Război Neconvenţionale nu sunt definite şi reprezintă o necunoscută pentru armată în privinţa punerii lor în aplicare.