Schimbările monetare ale lui Erdoğan împing Turcia în afara cursului său
Duminica aceasta are loc al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Turcia, cu șanse mari ca actualul președinte, Recep Tayyip Erdoğan, să câștige alegerile. Acesta nu a lăsat victoria la voia întâmplării, practicând manipulări monetare și de reglementare până în ziua scrutinului pentru a amâna o criză financiară mult prea posibilă până după revenirea sa la putere.
Erdoğan a subminat politica monetară de mai bine de un deceniu, sprijinindu-se puternic pe banca centrală pentru a menține ratele scăzute, în ciuda inflației galopante, care a atins un maxim al ultimilor 24 ani de peste 80 % în octombrie anul trecut. El a încercat să atenueze inevitabila presiune descendentă asupra cursului de schimb cu o serie de intervenții din ce în ce mai baroce. Săptămâna trecută, s-a dezvăluit că rezervele brute de valută străină și de aur ale Turciei au scăzut cu 15 % în cele șase săptămâni care au precedat primul tur de scrutin din 14 mai. În afara împrumuturilor de la bănci, rezervele sunt periculos de aproape de zero.
Printre alte remedii expeditive, guvernul său a încercat să oprească fuga investitorilor în conturi bancare în dolari prin compensarea deținătorilor de conturi bancare în lire împotriva scăderilor față de dolar, acumulând astfel datorii în dolari pentru sectorul public. Majoritatea guvernelor de pe piețele emergente au încercat să reducă pasivele denominate în dolari – datoria suverană a Indiei și a Braziliei este acum aproape în întregime în monedă locală – dar cea a Turciei a crescut.
Cu toate acestea, în ciuda iresponsabilității monetare din partea unui președinte din ce în ce mai autocrat, a unei culturi în creștere a clientelismului corporatist și a defectelor de guvernare evidente în răspunsul la cutremurul recent, Turcia a dovedit – până acum – că este o economie comercială suficient de puternică pentru a rezista la daunele autoprovocate.
Este interesant să comparăm Turcia cu Brazilia. La începutul mileniului, piețele financiare au scos ambele țări de pe niște parități valutare nesustenabile. Ambele au evitat apoi o incapacitate de plată a datoriilor dăunătoare prin intermediul unor programe dure de înăsprire fiscală susținute de FMI, conduse de miniștrii de finanțe eroici, respectiv Kemal Derviș (care, în mod emoționant, a murit luna aceasta cu câteva zile înainte de alegerile din primul tur) și Pedro Malan.
De atunci, Brazilia a rămas mai aproape de ortodoxia macroeconomică. Spre deosebire de Turcia, aceasta a menținut o bancă centrală puternic independentă care conduce o politică monetară strictă, conștientă de istoricul de hiperinflație al țării.
Dar Brazilia a rămas în primul rând un exportator agricol vulnerabil la fluctuația prețurilor globale ale materiilor prime și la cererea incertă din partea Chinei. Turcia, al cărei produs intern brut pe cap de locuitor, măsurat prin paritatea puterii de cumpărare, a crescut la aproximativ de două ori mai mult decât cel al Braziliei, are un sector de producție foarte eficient, stimulat de fluxurile puternice de investiții străine directe. Companiile sale vând pe piețele de consum bogate ale UE, de care este ancorată printr-o uniune vamală pentru bunuri industriale.
În ciuda politicii sale monetare excentrice, economia turcă a înregistrat o creștere bună, PIB-ul pe cap de locuitor crescând de la mai puțin de 40 % din media OCDE la mijlocul anilor 2000 la peste 60 %.
Industria prelucrătoare este, de obicei, cea mai bună modalitate pentru economiile cu venituri medii de a reduce sărăcia pe scară largă. În Turcia, sectorul manufacturier a reprezentat 22 % din PIB în 2021, mai mult ca o economie din Asia de Est (China este la 27 %, Malaezia la 23 %) decât Brazilia (10 %) și India (14 %).
Dar, spre deosebire de modelul tradițional din Asia de Est, exporturile de produse manufacturiere ale Turciei nu depind de subevaluarea cursului de schimb sau de suprimarea consumului intern. Aceasta înregistrează un deficit comercial cronic, mai degrabă decât un excedent. După cum remarcă veteranul analist al piețelor emergente Karthik Sankaran, Turcia este scutită de critica obișnuită a modelului orientat spre export din Asia de Est – prosperarea prin mercantilismul monetar, care secătuiește cererea din partea partenerilor comerciali.
Turcia este norocoasă prin poziția sa geografică lângă UE, care, împreună cu Marea Britanie, cumpără aproximativ jumătate din exporturile sale – și lângă statele din Golf, ale căror guverne au contribuit la consolidarea rezervelor sale valutare. Iar regimul comercial deschis al Turciei, în mod cert față de UE, este unul dintre domeniile pe care aneantizarea economică distructivă a lui Erdoğan le-a lăsat relativ neatinse – o dovadă a atracției benefice a gravitației economice a blocului. (De asemenea, este exact ceea ce Vladimir Putin se temea că se întâmplă în Ucraina, ceea ce a determinat anexarea Crimeei în 2014).
În schimb, Brazilia este membră a uniunii vamale disfuncționale Mercosur și persistă cu tarifele pentru bunuri în încercarea de a-și proteja industria. India, chiar și sub conducerea presupusului globalizator Narendra Modi, a crescut, de asemenea, în mod greșit, tarifele pentru a încuraja lanțurile de aprovizionare interne. În cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, tarifele standard aplicate de Turcia pentru bunurile neagricole sunt în medie de 5,8 %, față de 13,8 % pentru Brazilia și 14,9 % pentru India.
Acestea sunt veștile bune. Cea rea este că acest model este acum amenințat de aventurile monetare ale lui Erdoğan. Inflația și ratele de schimb volatile și interferențele de reglementare descurajează companiile naționale și internaționale. Investițiile străine directe au scăzut în ultimii ani, iar convergența economiei cu alte țări din OCDE a stagnat din jurul anului 2015.
După cum remarcă Sankaran, forța de bază a economiei înseamnă că Turcia ar putea trece de criza financiară și ar putea începe să crească relativ repede. Dar reluarea călătoriei țării spre prosperitate va însemna ca Erdoğan să renunțe la șicanele sale financiare și monetare. Acesta este departe de a fi un pariu sigur. Există multă ruină într-o națiune, așa cum spunea marele economist Adam Smith. Actualul și probabil următorul președinte al Turciei pare hotărât să afle cât de mult.
Sursa – www.ft.com
