Uitarea? Nesiguranţa? Oboseala? Nu vă alarmaţi, este doar trecerea dinspre iarnă spre primăvară!

În fiecare anotimp, unele dintre organele noastre vitale se află în ”minim energetic” sau funcţionează mai dificil.

Iarna este anotimpul nefavorabil al rinichilor. Frigul este duşmanul principal al rinichilor, de aceea, în timpul iernii, majoritatea oamenilor simt că nu au atât de multă energie, forţă şi avânt. Pentru că întreaga Natură se odihneşte, se retrage în somn şi refacere, şi organismul nostru simte nevoia de ”reîncărcare”, de repaus, de odihnă mai multă.

Cilivizaţia ”modernă” şi artificială în care trăim impune un ritm constant de activitate, indiferent că este vară sau iarnă, cald sau frig. Corpul nostru, însă, are nevoi diferite şi posibilităţi biologice diferite. Şi chiar dacă îl biciuim şi-l forţăm să reziste ani de zile la un ritm care nu îi prieşte, la un moment dat ”se revoltă” şi creează suferinţe şi boli, ce ne silesc să ne oprim.

La final de iarnă, rinichii noştri sunt mai slăbiţi şi mai prost funcţionali. Pentru că rinichii au multe legături şi corelaţii în corpul nostru, cu alte sisteme şi funcţii importante, această slăbire a funcţiei rinichilor din finalul iernii, ne afectează mult mai mult decât ne putem imagina.

Astfel, există o legătură foarte clară între rinichi şi sistemul limfatic al capului, în special polipi, amigdale şi sinusuri. De asemenea, există o legătură între rinichi şi urechi.

Vom descoperi la început de primăvară şi final de iarnă, cum avem probleme de respiraţie, sau ne trezim cu un episod acut de ”roşu în gât” sau sinuzită, otită sau rino-sinuzită sau alte forme de ”răceală” (cu simptome combinate). Eventual, însoţite sau nu de dureri de cap, de ochi grei şi de stare de confuzie mentală. Sau chiar auzim mai prost (sau ascultăm mai prost, fiind mai împrăştiaţi şi neatenţi, copiii chiar nu mai aud/ascultă ce li se spune  în această perioadă!).

Rinichii sunt corelaţi cu oasele, cu măduva osoasă, cu dinţii şi cu părul nostru. Calitatea şi cantitatea părului nostru, ne vor da indicii despre ”fericirea” rinichilor noştri. Căderea părului, încărunţirea acestuia, păr uscat şi fără fără luciu, sau păr care se încurcă uşor, ne indică slăbiciunea funcţiei rinichilor. Chelia la bărbaţi, indică existenţa unei proaste funcţii renale.

Cariile dentare, problemele cu dinţii (abcese, tartru, aspect neplăcut), toate indică slăbiciune renală. La fel, problemele cu oasele, osteopenia sau osteoporoza la adulţi, dar şi rahitismul şi durerile osoase, la copii, ne indică o proastă funcţie a rinichilor.

Ştim că rinichii ”se proiectează” ca şi formă la nivelul urechilor (pavilionul urechilor seamănă la formă cu rinichii) şi la nivelul tălpilor (care şi ele seamănă ca formă cu rinichii). Umblatul desculţ pe gresia rece, afectează punctele tip rinichi din mijlocul tălpii, şi implicit, afectează energia rinichilor. În schimb, umblatul desculţ pe iarbă şi pe pământ ne ajută să ne ”înrădăcinăm”, să ne legăm la energia Pământului, să ne descărcăm excesul de toxine pe care îl eliminăm cu toţii la nivelul tălpilor noastre.

Faptul că toată iarna umblăm încălţaţi, că locuim în case izolate de Pământ, ne ”rupe” de Natura din jurul nostru, şi ne determină un sentiment interior de izolare, de singurătate, de ”ne-apartenenţă”.

Apariţia transpiraţiei nocturne abundente, la nivelul capului şi spatelui, mai ales în prima parte a nopţii, dar şi la eforturi şi în timpul zilei, indică starea de slăbiciune a rinichilor. La fel şi diferitele erupţii pe piele (pielea fiind considerată ”al treilea rinichi”) ne indică faptul că toxinele nu mai pot fi eliminate prin rinichi şi sunt re-direcţionate prin piele.

Rinichii sunt organele care se ocupă de echilibrarea unor stări şi emoţii importante:

•     starea de siguranţă / nesiguranţă, este indusă de buna funcţionare a rinichilor. De câte ori energia acestora este slăbită, se accentuează sentimentul interior de ”lipsa siguranţei”, de lipsa ”plasei de protecţie” şi de insecuritate (şi atunci copiii se leagă obsesiv de mama sau alţi adulţi, iar adulţii se ”agaţă” de orice pot, de o persoană, de un serviciu, de un obiect etc).

•     starea de încredere în propriile puteri, din care provine VOINŢA personală, este o altă trăire sprijinită de puterea rinichilor. Slăbiciunea funcţională a acestora determină o sub-evaluare a propriilor calităţi şi o părere proastă despre noi înşine.

•     emoţia fundamentală apărută datorită rinichilor slăbiţi este FRICA. Frica de singurătate, datorită senzaţiei de nesiguranţă pe care o induce aceasta, este una dintre cele mai importante frici umane (alături de frica de moarte, o altă ”temă a rinichilor”).

Rinichii slăbiţi permit FRICILOR să ne copleşească şi să ne ţină în plasa lor. O altă frică mare a oamenilor este FRICA DE NECUNOSCUT. Datorită acestei frici, oamenii nu se aventurează dincolo de ”zona lor de confort” şi nu acceptă cu uşurinţă schimbările.

Când ţi-e frică, te agăţi cu putere de ”tradiţie”, eşti fixist şi conservator, pentru că te simţi în siguranţă cu ceea ce îţi este familiar (chiar dacă ”familiarul” presupune suferinţă zilnică). Copiii care nu încearcă feluri noi de mâncare, nu explorează locuri noi, nu acceptă persoane noi, adulţii care nu schimbă nimic din ”rutinele” lor timp de zeci de ani de zile, toţi au în comun slăbiciunea funcţiei renale.

La final de iarnă, cu rinichii slăbiţi, majoritatea oamenilor sunt copleşiţi de frici, de temeri, de neîncredere şi mai ales, de nesiguranţă. Ce ne va mai aduce şi anul acesta? Ce surprize greu de procesat vor mai apare?

Altă temă importantă a rinichilor este TEMA RELAŢIILOR cu familia, mai ales cu părinţii şi copiii. Prin rinichi se realizează transmiterea ”moştenirii” de la strămoşi, cu însuşurile, calităţile şi predispoziţiile noastre, cu tot POTENŢIALUL pe care îl avem pe pământ. Alegerile noastre zilnice sunt cele care vor permite acestui potenţial să devină realitate.

În primăvară, suntem mereu ”îmboldiţi” de tot ceea ce avem ”în dotare” şi pe care nu am apucat să-l manifestăm, să acţionăm într-o direcţie sau în alta. Toate hobby-urile ne-puse în practică, toate pasiunile de care nu găsim niciodată timp, încep să ne ”bântuiască” cu putere şi ”se cer” împlinite. Visăm mai mult, dorim mai mult, ne propunem mai multe.

Dacă rinichii sunt slăbiţi, nu reuşim să găsim nici măcar una dintre calităţile cu care am fost trimişi pe pământ. Ne mulţumim cu o existenţă rutinieră, casă, seriviciu, fără a putea măcar să bănuim că am putea avea mult mai mult.