Prin ce diferă pachetul de salvare a băncilor de către Fed față de salvările din 2008

În decurs de trei zile, Federal Deposit Insurance Corporation și autoritățile de reglementare ale statelor din California și New York au preluat controlul asupra Silicon Valley Bank și Signature Bank și au garantat toate depozitele acestora, dincolo de limita obișnuită de asigurare federală de 250.000 de dolari.

Rezerva Federală a anunțat, de asemenea, o nouă facilitate de creditare, susținută de departamentul Trezoreriei SUA, la care alte bănci pot apela pentru a le ajuta să facă față cererilor din partea deponenților.

Măsurile sunt menite să prevină contagiunea în întregul sector bancar american, după ce SVB, acum defunctă, cu sediul în Santa Clara, ai cărei clienți erau în principal fonduri de capital de risc și start-up-uri tehnologice, a suferit retrageri masive de depozite săptămâna trecută.

Iată cum funcționează intervenția Fed și care este diferența față de salvările din timpul crizei financiare din 2008.

Cum funcționează facilitățile de creditare ale Fed?

Creditorii vor putea apela la facilitățile de creditare ale Fed pentru o perioadă de până la un an, depunând garanții, cum ar fi obligațiuni de stat, care vor fi evaluate la valoarea nominală. Astfel de linii de credit au fost instrumentul preferat de la criza din 2008 și au fost utilizate pe scară largă atunci când băncile centrale au intervenit pentru a stabiliza piețele în primele zile ale Covid-19.

Intervențiile din epoca pandemiei au extins domeniul de aplicare și scara de acțiune a Fed într-un mod fără precedent, ajungând în cele din urmă să implice banca centrală în piețele de credite corporative și de obligațiuni municipale și creând o linie de salvare directă pentru a ajuta întreprinderile mici și mijlocii.

Ca o dovadă a eficienței lor, doar o mică parte din sprijinul de mai multe trilioane de dolari disponibil prin intermediul acestor facilități de creditare a fost utilizată, deoarece doar promisiunea sprijinului oferit de Fed a potolit panica.

Duminică, Fed a căutat să aibă un efect similar, mergând până la a spune că este “pregătită să abordeze orice presiuni de lichiditate care ar putea apărea”.

Ce probleme au încercat să rezolve autoritățile de reglementare?

Multe bănci au mari deponenți ale căror solduri depășesc plafonul de 250.000 de dolari dincolo de care depozitele nu sunt acoperite de mecanismul de asigurare FDIC. Dacă aceștia fug, mai mulți creditori se vor confrunta cu aceeași presiune de a vinde activele în pierdere.

Garanția extinsă a depozitelor are scopul de a preveni mai multe fugă a băncilor, convingându-i pe clienți să rămână pe loc, deoarece vor fi protejați chiar dacă o altă bancă dă faliment.

Oferta Fed de a împrumuta obligațiuni de înaltă calitate la valoarea nominală are scopul de a ajuta alte bănci să facă față retragerilor fără a vinde titluri de valoare în pierdere. Deponenții de la alte bănci pot fi acum mai încrezători că pot evita să fie prinși într-o panică similară.

Acest lucru răspunde, de asemenea, la o problemă specifică la SVB și la alte instituții mari: multe dintre ele au miliarde de dolari imobilizate în titluri de valoare care nu pot fi vândute în acest moment decât la un preț mai mic decât cel plătit de bancă pentru ele. Dacă ar fi păstrate până la scadență, acestea ar valora la paritate. Împrumuturile acordate de Fed reduc riscul ca pierderile pe hârtie ale băncilor, estimate la peste 600 de miliarde de dolari la sfârșitul anului 2022, să se cristalizeze în pierderi reale.

În sens mai larg, spectrul economiștilor care își pierd banii pe depozitele lor la o mare bancă americană ar fi zdruncinat încrederea în sistemul financiar și ar fi crescut riscul de fugă generalizată.

Demonstrația de forță de duminică a fost menită să oprească acest ciclu distructiv în calea sa.

De ce este acest lucru diferit față de salvările finanțate de contribuabili în 2008?

Oficialii FDIC și ai Trezoreriei au ținut să sublinieze că activele SVB și Signature vor fi folosite pentru a acoperi cheltuielile inițiale ale guvernului pentru a le oferi deponenților acces la banii lor.

Acest lucru ar putea fi suficient pentru a astupa gaura, deoarece pierderile SVB au fost pierderi de hârtie pe obligațiuni guvernamentale, nu împrumuturi neperformante sau titluri de valoare complexe, așa cum s-a întâmplat în marea criză financiară. SVB a avut, de asemenea, un broker-dealer și o divizie de investiții bancare, iar vânzarea acestor divizii ar putea, de asemenea, să genereze bani pentru a rambursa asistența federală.

Dacă acest lucru tot nu acoperă gaura, oficialii americani au declarat aseară: “Orice pierdere a fondului de asigurare a depozitelor pentru a sprijini deponenții neasigurați va fi recuperată printr-o evaluare specială a băncilor”.

Cealaltă diferență este că guvernul a spus că investitorii care dețin acțiuni și obligațiuni ale SVB și Signature își vor pierde banii, cu excepția cazului în care vor exista fonduri excedentare după ce deponenții vor fi rambursați. Cu excepția Lehman Brothers, acest lucru nu s-a întâmplat, în general, în 2008, din cauza temerilor că pierderile din acțiunile și obligațiunile băncilor ar putea provoca o contagiune.

“Oamenii spun că întregul sistem bancar este în pericol. Eu nu văd asta deloc”, a declarat Lloyd Blankfein, care a condus Goldman Sachs în 2008. “Cele mai mari bănci sunt mult mai bine reglementate și au fost supuse unor teste de stres riguroase”.

De ce se scufundă în continuare acțiunile altor bănci?

Mișcările bruște ale acțiunilor unor bănci sugerează că investitorii nu sunt pe deplin convinși că pachetul de salvare de duminică va pune capăt consecințelor eșecului SVB. Dincolo de asta, chiar și cele mai solide bănci se vor confrunta probabil cu costuri mai mari și reglementări mai dure, chiar dacă salvarea de duminică reușește să atenueze criza de încredere care a amenințat să se extindă în spirală în ultimele zile.

Fie prin oferirea unor rate mai mari ale dobânzii pentru deponenți, fie prin exploatarea în schimb a piețelor monetare angro, analiștii se așteaptă ca băncile să își asume puține riscuri pe măsură ce își consolidează poziția de finanțare – iar acest lucru înseamnă marje de dobândă mai mici.

De asemenea, este probabil ca autoritățile de reglementare să își revizuiască ipotezele privind importanța sistemică a instituțiilor financiare de dimensiuni medii, reducând și mai mult profiturile unui sector care a susținut cu succes că ar trebui să fie scutit de supravegherea dură exercitată asupra celor mai mari bănci.

Ce probleme viitoare creează această intervenție?

Se vor intensifica presiunile asupra FDIC pentru a garanta toți deponenții la toate băncile americane, indiferent de mărimea conturilor lor, pentru ca investitorii și deponenții să nu fugă de cele neprotejate.

Acest lucru ar extinde o protecție care s-a concentrat întotdeauna asupra clienților de retail la întreprinderi și ridică posibilitatea ca costul final să revină contribuabilului.

“Această salvare a banilor contribuabililor astăzi semnalează întreprinderilor în viitor că Fed le va salva mâine”, a declarat Aaron Klein de la Brookings Institution.

Decizia facilității de împrumut de urgență de a accepta titluri de valoare la paritate reduce, de asemenea, presiunea asupra băncilor de a fi prudente în ceea ce privește investițiile și gestionarea lichidităților, ceea ce contravine deceniilor de eforturi pentru a face băncile mai sigure.

Dacă prețurile acțiunilor băncilor continuă să scadă și să tragă după ele piața în general, Fed ar putea simți presiuni pentru a nu mai crește ratele dobânzilor într-un moment în care inflația este încă mult peste rata țintă de 2 %.

“Ceea ce se întâmplă este panică pură”, a declarat Christopher Whalen, un analist bancar veteran și director al Whalen Global Advisors. “Dacă vom avea mai multe falimente bancare, cred că am putea vedea Fed scăzând ratele”.

 

Sursa – www.ft.com