„Specialiştii susţin că România se află la limita nordică a culturii prunului, iar condiţiile pedoclimatice conferă acestor fructe o savoare deosebită bazată pe o bogată compoziţie în vitamine necesare organismului. Compoziţia solului, pantele mai mult sau mai puţin însorite, ariditatea solului şi umiditatea au un efect hotărâtor asupra pălincii. Nordul ţării este chiar limita nordică în care creşte prunul, prunele culegându-se la 100 de zile, atunci când s-au copt integral. Există o teorie conform căreia cea mai bună pălincă din lume este cea de prune din nord-vestul ţării deoarece condiţiile pedoclimatice şi soiurile arhaice fac posibile obţinerea unui produs cu un timbru original, cu o anumită savoare şi culoare”, a afirmat Felician Pop.
Calitatea pălincii nu este dată doar de fructe, cel mai important proces fiind distilarea. De multe ori improvizate, alteori ascunse de Fisc deoarece se impun anumite accize pe alcool, în judeţul Satu Mare se află sute de pălincii. Dacă în unele pălincii moderne de astăzi se pot determina cu exactitate gradele pălincii, în majoritatea acestora tăria nu este măsurată, băutura fiind produsă după metode tradiţionale şi având sub 60 de grade. Unitatea de măsură este numărul mărgelelor de pe marginea paharului. Se fierbe de două ori, experţii dându-şi seama după mărgele când este bine distilată.
„În general nu există posibilitatea determinării exacte a cantităţii de apă ce se poate adăuga, de aceea se agită pălinca iar când mărgelele sunt multe, mărunte, se învârt şi au tendinţa de a se deplasa spre marginea recipientului, înseamnă că procesul se apropie de final. Mărgelele trebuie să reziste cel puţin un minut într-un pahar agitat puternic”, explică Felician Pop.
De remarcat este faptul că în zona Oaşului, pălinca a avut şi are şi un caracter ritualic venit din rolul important pe care îl are în socializare. Viaţa întregii comunităţi a fost marcată de consumul de pălincă, bineînţeles în mod simbolic, devenind practic un liant între oameni. Nu degeaba se serveşte atât la botezuri, cununii, zile de naştere, sărbători cât şi la înmormântări.
„Consumul de alcool a fost aproape tot timpul blamat, dar în Țara Oaşului pălinca are un caracter ritualic, nu a avut menirea să se transforme într-un viciu. Printr-un pahar de pălincă se consfinţea o înţelegere, o târguială, se bea în pahare mici pentru a sublinia rolul ei de esenţă, nu de desfrâu bahic. Există şi acum obiceiul ca bărbaţii să bea pe rând din acelaşi pahar, primul care serveşte fiind chiar gazda. Toată lumea consuma pălincă, dar cu măsură, iar cei care ajungeau victime ale consumului excesiv, erau ţinta ironiei colective”, a mai punctat Felician Pop.
În ultimii ani nici acest produs tradiţional nu a scăpat de falsificatori. Se produc tot felul de băuturi, unele chiar periculoase pentru sănătate din cauza compoziţiei.
Totuşi, cea mai importantă calitate a pălincii, consideră Felician Pop, este aceea că dezleagă limbile şi patimile.
„În preajma pălincii oamenii se simt în general bine, veseli. Un pahar de pălincă, băut cu ştiinţă şi cu rost, face parte din micile bucurii ale vieţii”, a mai arătat autorul. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)