Ucraina tocmai a avut un triumf diplomatic. Acum țara este sub presiune pentru a continua cu un triumf militar.
După fastul summitului G7 de la Hiroshima, accentul se va reveni la realitățile brutale ale războiului din estul Ucrainei. Sprijinul diplomatic și militar oferit lui Volodymyr Zelenskyy la G7 a fost un mare impuls pentru președintele ucrainean. Dar pericolul este că ar putea fi amintit ca marcajul maxim al sprijinului internațional pentru Ucraina.
Ucrainenii știu că cel mai bun mod de a menține sprijinul occidental este de a face progrese dramatice pe câmpul de luptă. Dar pretențiile rușilor că au preluat în sfârșit controlul asupra orașului Bakhmut, în mare parte distrus și disputat, subliniază cât de dificil ar putea fi acest lucru.
Nu a existat niciun indiciu al acestei presiuni internaționale asupra lui Zelensky în comunicatul emis de G7. Grupul a folosit formula familiară că va sprijini Ucraina pentru „atâta timp cât este nevoie”. Dar mesajul neoficial este puțin mai complicat: „Atâta timp cât este nevoie. Dar ar fi mai bine dacă nu durează prea mult.”
Acest sentiment de urgență nu reflectă nicio lipsă de simpatie față de Ucraina din partea guvernelor cheie occidentale. În schimb, există îngrijorarea că, dacă mult așteptata contraofensivă a Kievului nu reușește să schimbe curentul pe câmpul de luptă, va fi dificil pentru susținătorii țării să mențină nivelul actual de sprijin politic, financiar și logistic.
Presiunea crescândă asupra Ucrainei este strâns legată de alegerile prezidențiale din SUA din 2024. Apariția lui Donald Trump ca favorit republican crește teama că următorul președinte american va schimba radical politica față de Ucraina. Trump s-a lăudat că ar putea pune capăt războiului într-o zi, un mesaj destul de diferit de „atâta timp cât este nevoie”.
Chiar și o campanie electorală prezidențială dominată de Trump este probabil să submineze în mod vizibil consensul bipartizan al Americii cu privire la Ucraina. Tot felul de argumente împotriva sprijinirii Kievului – de la costurile războiului până la pericolele escaladării – vor fi difuzate. Sondajele de opinie din SUA arată deja o oarecare scădere a sprijinului pentru Ucraina.
Toate acestea îi dau lui Vladimir Putin motive să spere că, dacă va putea menține Rusia în luptă încă 18 luni, cavaleria Trumpistă ar putea apărea la orizont. Kremlinul flirtează deja puternic cu fostul președinte al SUA și cu susținătorii săi. Cea mai recentă listă de americani sancționați a Rusiei include oameni care nu au nimic de-a face cu Ucraina, dar care se află pe lista neoficială a dușmanilor interni a lui Trump – cum ar fi Brad Raffensperger, oficialul care a rezistat rugăminților lui Trump de a-i „găsi” câteva voturi în Georgia.
Având în vedere că SUA furnizează cea mai mare parte a sprijinului militar Ucrainei, atitudinile de la Washington sunt critice. O schimbare a atmosferei politice din SUA se va infiltra inevitabil în Europa. Perturbarile pieței energetice cauzate de război au determinat deja țările europene să cheltuiască aproximativ 800 de miliarde de euro pe subvenții pentru energie. Nemulțumirea economică s-ar putea traduce printr-un sprijin tot mai mare pentru partidele populiste de extremă dreaptă și extremă stângă care simpatizează cu Rusia.
Apoi este problema aprovizionării cu arme. Atât SUA, cât și Europa aproape că și-au golit stocurile de muniții relevante, cum ar fi obuzele de artilerie, în eforturile lor de a menține aprovizionarea Ucrainei. Fără a se converti la o economie de război, fabricile de arme occidentale nu pot ține pasul cu ritmul bătăliei. Luptele sunt atât de intense încât, după cum spune un politician occidental, „ucrainenii consumă în ore ceea ce producem noi în săptămâni”. Oficialii occidentali din securitatea națională au fost nevoiți să găsească lumina lunii în calitate de traficanți de arme – răsunând în jurul capitalelor globale, de la Seul la Islamabad – pentru a găsi noi provizii de rachete și alte arme care să fie trimise pe front.
SUA și europenii cred că eforturile lor au funcționat și că Ucraina are acum destule arme pentru a organiza o ofensivă serioasă. Dar dulapul de armament din vest arată acum destul de gol. Acesta nu va fi complet alimentat până în 2024 – deși până la acel moment ucrainenii vor putea disloca avioanele de luptă care le-au fost promise săptămâna trecută.
Actuala contraofensivă a Ucrainei va începe probabil cu o serie de misiuni de sondare care vor căuta punctele slabe în linia rusă. Dar amploarea acelor slăbiciuni ale Rusiei rămâne marea „necunoscută cunoscută” a războiului.
Unii oficiali occidentali, care au lucrat îndeaproape cu Kievul, cred că ucrainenii au șanse mari să spargă liniile rusești și să amenințe Crimeea. Alții avertizează că rușii sunt săpați și că trupele ucrainene fără experiență ar putea lupta să câștige teren. Pesimiștii se tem că, dacă anul viitor războiul este încă blocat, Putin ar putea reuși să mobilizeze sute de mii de trupe noi pentru următoarea fază a conflictului. Deși ucrainenii au un moral mai ridicat și o tactică mai bună, Rusia are un număr mai mare de potențiali soldați.
Dar chiar dacă Ucraina nu reușește să facă o descoperire și sprijinul occidental pentru Kiev începe să se clatine, asta nu va fi sfârșitul chestiunii. Oficialii ucraineni subliniază că, spre deosebire de susținătorii lor occidentali, ei nu vor avea niciodată luxul de a se îndepărta de conflict. Dmytro Kuleba, ministrul de externe al Ucrainei, îi place să citeze un adagiu atribuit lui John Lennon: „Totul va fi bine până la urmă. Dacă nu este în regulă, nu este sfârșitul.”
Sursa – www.ft.com