Mănăstirea Răchitoasa, restaurată integral cu fonduri europene

Mănăstirea ,,Acoperământul Maicii Domnului’ din Răchitoasa, restaurată integral cu fonduri europene, a devenit un vis împlinit pentru locuitorii de pe Văile Zeletinului și Berheciului, susține arhimandritul Pimen Costea, vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

„Umilințele suportate de acest sfânt lăcaș de-a lungul timpului s-au topit ca ceara, pelerinului sau trecătorului fiindu-i înfățișată astăzi o imagine care uimește. Ceea ce până în urmă cu șase luni era o ruină, Mănăstirea Răchitoasa, primul asemenea obiectiv din această zonă a Moldovei restaurat integral din fonduri europene, a devenit, iată, una dintre cele mai reprezentative lăcașuri de cult monahale din zona centrală și de sud-est a Moldovei”, a declarat miercuri,arhimandritul Pimen Costea, vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Zidurile de incintă au fost refăcute, clădirile de patrimoniu, consolidate și restaurate în forma inițială, la fel și pictura interioară, au fost îmbunătățite căile de acces către mănăstire și modernizate utilitățile.

Lucrarea a fost realizată într-un timp record de o echipă coordonată de prof. univ. dr. Ana Maria Baciu, recunoscut și apreciat restaurator clujean care activează în acest domeniu de peste trei decenii. La momentul finalizării proiectului de la Răchitoasa, Ana Maria Baciu a precizat că „restaurarea picturii realizată în tehnica tempera de la biserica mănăstirii Răchitoasa a fost cea mai complexă și mai dificilă lucrare”.

„Însă rezultatul este unul admirabil”, a ținut să completeze vicarul Pimen Costea.

Potrivit acestuia, restaurarea mănăstirii Răchitoasa reprezintă „împlinirea unui efort continuu susținut de Arhiepiscopul Ioachim al Romanului și Bacăului prin protosinghelul Eftimie Bolin, starețul acestei mănăstiri”.

Eftimie Bolin a precizat, la rândul său, că „prin acest proiect deosebit și unic în centrul și sudul Moldovei se împlinește și un obiectiv mai general pentru zonă, constând în dezvoltarea și promovarea turismului cultural și religios la ansamblul de monumente istorice de patrimoniu”.

Istoria Mănăstirii Răchitoasa, ultima din România care și-a recăpătat statutul pierdut în urmă cu 140 de ani, se întinde pe durata a patru secole.

La sfârșitul veacului al XVII-lea, marele clucer Ianaki a făcut la Răchitoasa o bisericuță mică de lemn de stejar, care se găsea lângă Mănăstirea Răchitoasa de astăzi. Pe locul unde se afla altarul acesteia s-a ridicat o cruce. Ea a servit drept biserică a cimitirului sătesc. Mai apoi, în anul 1697, marele spătar Ilie Ianaki, și cu soția sa, Theofana, fiica voievodului Mihai Racoviță, au zidit actuala mănăstire și au înzestrat-o cu moșii.

În testamentul său, scris în românește în anul 1704, spătarul Ilie Ianaki indica: „cine s-ar amesteca a strica a noastră tocmeală și așezare ce am făcut…să fie blestemat de Domnul Dumnezeu și de toți sfinții”.

Incapabil să administreze mănăstirea, fiul său, Gavriil, a închinat-o, în anul 1729, mănăstirii grecești Vatopedu de la Muntele Athos. Din nefericire, biserica mănăstirii Răchitoasa a fost dărâmată de cutremurul din 31 mai 1739. A fost renovată, ultima oară, la sfârșitul secolului XIX. Așa după cum informează Melchisedec Ștefănescu, episcop al Romanului, în anul 1882, mănăstirea era transformată în penitenciar „pentru oameni fără căpătâi și vicioși”. După 1910, mănăstirea a devenit o ruină. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata