Paştele catolic

La 27 martie 2016, peste două miliarde de credincioşi catolici şi protestanţi din întreaga lume sărbătoresc Paştele, Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cu cinci săptămâni înaintea ortodocşilor, care o vor face la 1 mai. Acesta este cel mai mare interval de timp între marcarea Învierii la cele două Biserici, catolică şi ortodoxă.

În duminica Paştelui, în faţa a mii de credincioşi, Suveranul Pontif celebrează Mesa de Înviere, în piaţa San Pietro de la Vatican. De la balconul bazilicii, Suveranul Pontif rosteşte, în zeci de limbi, tradiţionalul mesaj de Paşte şi binecuvântarea „Urbi et orbi”.

Liturghia zilei de Paşte se celebrează, cu mare solemnitate, duminica. Se face stropirea cu apa binecuvântată în noaptea precedentă, pentru a aminti de botez. Lumânarea pascală este pusă lângă amvon sau lângă altar, unde rămâne acolo tot timpul pascal şi este aprinsă la celebrările liturgice importante de până la duminica Rusaliilor.

Slujba Sfintelor Paşti în Biserica Romano-Catolică are loc în noaptea de sâmbătă spre Duminică şi începe cu binecuvântarea focului nou, care se face în afara bisericii. Urmează binecuvântarea candelei pascale, simbolul lui Hristos.

Intrarea în biserică, în care nu este aprinsă nici o lumină, se face cu candela pascală aprinsă, purtată de către diacon. Protosul aprinde lumânarea sa de la candelă, apoi fac acelaşi lucru toţi clericii şi credincioşii. După aceea, candela pascală este tămâiată şi se cântă „Exultetul” (Laus paschalis). Urmează citiri din Sfânta Scriptură (din Facere, Ieşire, Isaia şi Numeri), apoi se face prima parte a litaniei sfinţilor. După aceea se binecuvântează apa Botezului pentru tot anul, în care se amestecă Sfântul Mir şi untdelemn pentru botez.

În slujba din noaptea Învierii, teologia romano-catolică nu pune accentul pe serbarea Învierii lui Hristos, ci toată slujba este legată de botezul catehumenilor (persoane care se pregătesc pentru primirea botezului).

Urmează lepădările (exorcismele) şi voturile unirii cu Hristos, în care se repetă lepădările şi voturile de la taina Sfântului Botez; în acest timp, toţi credincioşii ţin lumânări aprinse, după care are loc momentul botezului, dacă cineva este pregătit.

La finalul sfintei Liturghii, există şi obiceiul de a merge în procesiune cu lumânarea pascală, simbolul Învierii, pe străzile oraşului.

Deşi rareori catolicii şi ortodocşii sărbătoresc paştele la aceeaşi dată, există o singură regulă prin care se stabileşte data Paştelui, conform historia.ro. Stabilită chiar la primul sinod ecumenic din anul 325 de la Niceea, ea spune că Sărbătoarea Învierii Domnului va fi în prima zi de Duminică, după lună plină după echinocţiu de primăvară. Astfel, există trei coordonate majore: ziua de Duminică (ziua sfântă a creştinilor), un eveniment astronomic — luna plină — şi echinocţiul de primăvară — 21 Martie. Niciodată Paştele nu poate fi înainte de 21 Martie. Apoi se aşteaptă prima lună plină şi în prima duminică, după acest eveniment, se organizează sărbătoarea pascală.

Există o singură excepţie de la această regulă majoră, şi anume: dacă această duminică se suprapune Paştelui evreiesc (14 Nisan — a şaptea lună a anului ecleziastic şi prima lună a anului civil în calendarul ebraic), sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.

Învierea Domnului a fost sărbătorită peste tot la aceeaşi dată până la introducerea în 1582 a calendarului gregorian, în urma reformei efectuate de Papa Grigorie al XIII-lea. Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocţiul de primăvară să se mute înapoi în anul calendaristic.

În Orient, din motive religioase ce au apărut odată cu Marea Schismă din 1054, cele mai multe biserici au refuzat să accepte calendarul gregorian, care este cu 13 zile înaintea celui iulian. Astfel, Răsăritul şi Apusul n-au mai serbat Paştele la aceeaşi dată decât din întâmplare. Catolicii calculează data Paştelui după o formulă de calcul a lunii pline de după echinocţiul de primăvară, în timp ce ortodocşii calculează în funcţie de luna plină astronomică.

Ocazional, data Paştelui coincide pentru toţi creştinii. Acest lucru se întâmplă atunci când prima lună plină de după echinocţiu are loc târziu, după 3 aprilie. Fenomenul a avut loc în 2010, 2011, 2014 şi va mai avea loc în 2017 şi în 2034.

În România, un număr de 18.861.900 de persoane şi-au declarat religia la Recensământul din 2011. Dintre aceştia, 4,6% sunt romano-catolici şi 3,2% reformaţi, majoritari fiind ortodocşii, cu 86,5%.

Conform datelor recensământului din 2011, judeţele cu cea mai numeroasă prezenţă romano-catolică erau: Harghita (200.663), Bacău (94.490), Covasna (73.739), Satu Mare (59.590), Timiş (54.547), Mureş (48.530), Bihor (48.350), Neamţ (45.338).

Cea mai veche episcopie catolică de pe teritoriul actual al României este Arhidieceza de Alba Iulia, care datează din secolul al XI-lea. Actuala Arhidieceză de Bucureşti este o fondare mai nouă, din secolul al XIX-lea, înfiinţată la 27 aprilie 1883 de către papa Leon al XIII-lea.  (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata