Cultură
Federaţia Rusă sărbătoreşte ziua naţională la 12 iunie, data adoptării Declaraţiei privind proclamarea suveranităţii de stat, în 1990. Situată în Estul Europei şi partea de Nord a Asiei are o populaţie de 142 milioane de locuitori, potrivit moscova.mae.ro şi worldpopulationreview.com.
Limba oficială a ţării este rusa, limbă indo-europeană, ce aparţine grupului limbilor slave de răsărit, şi care foloseşte, din secolul al IX-lea, alfabetul chirilic. Limba rusă este şi una dintre limbile oficiale şi de lucru ale Adunării Generale a ONU. Structura etnică a populaţiei include peste 80% ruşi, iar creştinismul ortodox este principala religie a ţării.
Federaţia Rusă are ca limite Norvegia şi Oceanul Arctic la Nord, Oceanul Pacific şi Japonia la Est, RPD Coreeană, China, Mongolia, Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan, Georgia la Sud, Marea Neagră, Ucraina, Belarus, Letonia, Estonia, Marea Baltică, Finlanda la Vest.
Principalele oraşe sunt: Moscova, capitala ţării, Sankt Petersburg, cel mai nordic oraş din lume Nijnii-Novgorod, Novosibirsk, Ekaterinburg, Samara, Omsk, Celeabinsk, Ufa, Kazan, Perm, Rostov pe Don, Volgograd.
Moscova este unul dintre cele mai mari oraşe din lume, clasându-se pe primul loc în Europa şi pe locul al cincilea în lume. Cu o populaţie de aproximativ 11,98 milioane de locuitori (estimare din 2013), este şi cel mai aglomerat oraş din Europa din punct de vedere al traficului, conform www.tomtom.com.
Cultura acestei ţări este una dintre cele mai bogate culturi din lume, cele mai reprezentative domenii fiind literatura, muzica clasică, pictura, baletul. Trecutul cultural grăitor al Rusiei este înfăţişat şi de costumele populare în culori vii şi în ornamentele cu simboluri religioase.
Literatura a avut un puternic impact asupra culturii globale, prin scriitori precum Lev Tolstoi (”Anna Karenina”, ”Război şi pace”), Fiodor Dostoievski (”Crimă şi pedeaspsă”, ”Fraţii Karamazov”), Nikolai Gogol (”Suflete moarte”), Ivan Gonciarov (”Oblomov”), Ivan Tugheniev sau Maxim Gorki. Operele acestora au reprezentat adevărate repere în literatură şi în dramaturgie. Fondatorul literaturii ruse moderne, considerat un adevărat „Shakespeare rus”, a fost Alexander Puşkin.
Muzica clasică ocupă un loc important în istoria muzicii prin reprezentanţi precum Piotr Ilici Ceaikovski, compozitor din secolul al XIX-lea, al cărui nume este asociat creaţiilor ”Lacul lebedelor” şi Uvertura solemnă ”Anul 1812”. Alţi compozitori renumiţi sunt: Anton şi Nikolai Rubinstein, Mihail Glinka, Serghei Rachmaninoff, Igor Stravinsky, Serghei Prokofiev.
Baletul este una dintre cele mai importante forme de artă ce provin din Rusia. Fondat în 1776, Baletul Balşoi este o companie de balet de la Teatrul Balşoi din Moscova, renumită în întreaga lume.Reprezentanţi ai baletului rus sunt: Maya Plisetskaya, Rudolf Nureiev, Mihail Barîşnikov.
Începuturile picturii în Rusia sunt asociate cu numele artiştilor Teofanes Grecul (Theophanes the Greek) şi Andrei Rubliov, celebri prin picturile de icoane. În 1757 a fost creată Academia Rusă de Arte destinată să acorde artiştilor un statut internaţional. Printre reprezentanţii de seamă ai picturii ruse figurează Ivan Argunov, Fiodor Rokotov, Dmitri Levitzki, Vladimir Borovikovsky, Ivan Șîşkin, Isaac Levitan, Illia Repin, Viktor Vasneţov.
Și păpuşile din lemn matrioşca, pictate cu minuţiozitate, reprezintă un simbol al tinerelor de la ţară în costume tradiţionale.
Elemente specifice arhitecturii ruseşti, predominante în construcţiile lăcaşelor de cult, sunt cupolele în forme de bulbi, pictate în culori vii, construite pentru prima dată în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic (1547-1584). Ele se regăsesc adesea în grupuri de trei, pentru a reprezenta Sfânta Treime. Un exemplu reprezentativ îl constituie domurile Catedralei Sfântul Vasile din Moscova, unul dintre cele mai frumoase monumente şi structuri construite în stilul arhitectural vechi, al Rusiei, care nu au suferit modificări de la construcţia sa, între anii 1554-1561.
Cu o arhitectură deosebită, designul său îmbină nouă capele individuale, deasupra fiecăreia aflându-se un dom, iar fiecare dintre aceste domuri comemorează câte un asalt încununat de succes asupra oraşului Kazan. În anul 1588, a noua capelă a fost ridicată pentru a găzdui mormântul celui căruia îi poartă numele, Vasile cel Binecuvântat.
Natură
Rusia se întinde de la Marea Baltică la Oceanul Pacific, iar relieful său este variat, constituit în principal din câmpii şi platouri. Partea apuseană este ocupată de Marea Câmpie Rusă, drenată de fluviul Volga, presărată cu coline şi podişuri vechi, cu altitudini sub nivelul mării în apropierea Mării Caspice. O altă mare câmpie este cea a Siberiei de Vest, drenată de fluviul Obi, cu altitudini ce variază între 150 şi 300 m, o câmpie mlăştinoasă, cu păduri de răşinoase, vegetaţie de tundră şi de taiga.
Podişul Siberiei centrale, cu altitudine medie 700 m, este cuprins între fluviile Enisei şi Lena, şi Munţii Siberiei orientale (Verhoiansk, Cerski, Kolâma, munţii vulcanici din Peninsula Kamciatka, între care Kliucevski — 4.750 m, altitudinea maximă din Rusia).
Munţii apar în sud-vest (Caucaz), în sud, la graniţa Mongoliei şi a Chinei, în est (pe coasta Pacificului). O barieră între Rusia europeană la vest şi cea asiatică (Siberia) la est, o constituie Munţii Ural, munţi vechi, ce se întind pe circa 2.000 km pe direcţia nord-sud, cu o altitudine maximă de 1.894 m. Prin nenumăratele resurse naturale, aceşti munţi constituie un adevărat muzeu mineralogic. Munţii Caucaz sunt munţi tineri cu o altitudine maximă atinsă de vârful Elbrus (5.642 m). În sudul Siberiei Centrale se află Munţii Saiani şi Altai, cu o altitudine medie de 3.000 m, în sud-est, centru-est şi estul Siberian se înşiră lanţuri de munţi cu piscuri înalte şi gheţari, iar în Extremul sud-estic, spre Marea Japoniei, Munţii Sihote Alin.
Peninsula Kamciatca, cea mai mare peninsulă din Asia de Est, se întinde pe o suprafaţă de 370.000 km, între strâmtoarea Berin, Marea Ohoţk şi Insula Sahalin. În anul 1966, regiunea vulcanică de pe peninsulă a fost declarată patrimoniu mondial UNESCO. Pe teritoriul său, se află golful Avacea, unul dintre cele mai mari golfuri naturale din lume, munţii vulcanici Sredinii (Kliucev, 4.750 m altitudine maximă), dar şi numeroase gheizere şi circa 160 de vulcani dintre care 28 activi.
Clima ţării variază de la continentală umedă în majoritatea Rusiei europene, subarctică în Siberia şi polară în nordul îndepărtat. Domină clima temperat-continentală, mai umedă spre vest, în apropierea Mării Baltice şi pe ţărmul Oceanului Pacific, unde se simte influenţa musonilor; şi excesivă în Siberia, unde se ating temperaturi şi de minus 75 de grade Celsius.
Varietatea climei conduce la o varietate a vegetaţiei în Rusia. Astfel, în zona polară găsim tundra (muşchi, licheni, plante pitice) şi silvo-tundra (arbuşti izolaţi). În sudul tundrei se întinde taigaua, cea mai întinsă pădure din lume, ce ocupă circa o jumătate din teritoriul ţării, de la Marea Baltică la Oceanul Pacific. Între taiga şi stepele din sud care au o vegetaţie ierboasă, se întind păduri de conifere şi stejar.
Fauna este, de asemenea, extrem de bogată. În aceste teritorii trăiesc sute de specii de animale şi păsări: renul, elanul, vulpea polară, lupul, iepurele alb, potârnichea polară (în tundră), ursul alb, foca, morsa (în insulele şi apele Oceanului Artic), veveriţa, lupul, ursul brun, râsul, hermelina şi samurul (în taiga), vulpea, pisica sălbatică (în pădurile de conifere şi stejar), rozătoare, păsări răpitoare, şerpi de deşert şi semideşert.
Rusia deţine circa 25 de parcuri naţionale în care sunt ocrotite specii rare ale faunei precum: tigrul siberian, cerbul silka, sau foca de Baikal.
Gastronomie
Vasta întindere geografică a Rusiei, multinaţionalitatea sa, demonstrată la nivel etnic şi cultural, dar şi clima ţării au determinat ca şi bucătăria acesteia să fie foarte bogată şi variată, având şi o mulţime de feluri de mâncare specifice, aşa cum arată www.lacucina.ro şi www.san-petersburgo.com.
Astfel, în zonele rurale se consumă mâncăruri pe bază de carne, cele mai frecvente tipuri fiind peşte, pui, vânat, dar şi ciuperci, miere şi multe fructe de pădure. Nu lipsesc nici cerealele, datorită importanţei mari acordate în special cultivării de grâu, orz, secară sau hrişcă. Una dintre cele mai cunoscute mâncăruri tradiţionale este Kasha, o fiertură pe bază de cereale, asemănătoare pilafului. Cerealele (fulgi de ovăz în special) sunt preferate şi la micul dejun, în amestec cu fructe confiate.
Datorită climei reci, cele mai multe feluri de mâncare sunt consumate la cald, supele şi ciorbele, în special borşul, fiind preferate în meniul rusesc. Între cele mai cunoscute ciorbe sunt borşul de peşte, ciorba cu castraveţi muraţi şi zeamă de murături, sau ciorbele „shi”, preparate cu varză, spanac, mazăre şi zarzavat, alături de carne, peşte sau ciuperci şi afumătură. Pentru gust, se adaugă smântână, roşii, oţet, murături.
Printre felurile de mâncare tipice ale ţării se numără: Pelmeni (aluat umplut cu carne şi apoi fiert) consumaţi îndeosebi în zona Siberiei, Shashlyk (mâncare cu carne şi ceapă), Stroganoff (mâncare cu carne de vită şi ciuperci), Shchi (supă cu varză şi carne), Uja (supă de somon sau cod cu cartofi), borş rece sau cald, cel mai cunoscut fiind cel din sfeclă roşie.
Multe feluri de mâncare (supe, salate, cartofi) sunt servite cu smântână (smetana), ceea ce este un lucru tipic rusesc, întrucât există o varietate şi o tradiţie de a mânca produse lactate între care se mai remarcă brânza de vaci (tvorog) sau chefirul.
Caviarul este, de asemenea, o specialitate în această ţară, ce există sub două tipuri, icre de somon roşu, şi caviar negru, acesta din urmă fiind găsit doar în restaurante scumpe.
Specific bucătăriei ruseşti este şi modul de preparare a mâncărurilor, majoritatea în oale de lut, date la cuptor. Pentru pregătirea ceaiurilor tradiţionale, este folosit samovarul, invenţie rusească, un recipient din argint, cupru sau fier, cu un design deosebit. Acesta este semn al ospitalităţii ruseşti, dar şi al prosperităţii.
Deserturile cuprind o varietate mare de turte aromate, plăcinte şi clătite (Blin). Acestea din urmă făceau parte din meniul de sărbătoare şi se puteau fi servite cu sardine şi hering, sau ca desert, cu mere, unt, gemuri, dulceaţă şi smântână sau cu brânză. Plăcintele (Pirohi), cunosc la rândul lor, multe variante — cu carne, peşte, tvorg (brânză de vaci), ciuperci, cartofi, sau alternative ca desert — cu prune, mere sau fructe de pădure. O astfel de plăcintă este pregătită, potrivit tradiţiei ruseşti, de mireasă, a două a doua zi după nuntă, pentru a-şi dovedi talentul culinar.
În meniul rusesc carnea, produsele de patiserie şi dulciurile s-au alăturat numeroaselor sortimente de vin, bere şi votcă tradiţionale. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: facebook.com/ Visit Russia