Tunisia sau Republica Tunisiană, potrivit denumirii oficiale, este o ţară situată în nordul Africii. La 20 martie, în fiecare an, sărbătoreşte Ziua naţională – marcând obţinerea independenţei faţă de Franţa, în 1956.
Este ţara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Numele ţării provine de la numele capitalei, Tunis. Ea se află la jumătatea distanţei dintre Oceanul Atlantic şi Valea Nilului şi se învecinează cu Algeria în vest şi Libia în est.
Tunisia este un tărâm ospitalier, plin de contraste, mirodenii, oraşe străvechi, festivaluri animate, un litoral superb şi o climă plăcută, ceea ce o face o destinaţie turistică foarte populară. Unul dintre aspectele interesante ale Tunisiei este că fiecare oraş pare a fi foarte vechi. Țara a aparţinut fenicienilor, cartaginezilor, bizantinilor, romanilor, arabilor, turcilor şi francezilor, toate aceste civilizaţii lăsându-şi adânc amprenta.
Coasta Mediteranei de 1.400 km este încărcată de plaje atractive. Oraşele Mahdia, Sousse, Sfax, Monastir şi Tozeur sunt extrem de vizitate de turişti. În sud se află deşertul Saharei, lacurile sărate şi arhitectura berberă ce a servit ca locaţie pentru filme cum ar fi Războiul Stelelor şi Pacientul Englez.
Tunisia este o ţară a contrastelor. Vechile obiceiuri şi tradiţii se îmbină cu tendinţele şi mentalităţile societăţilor moderne şi tocmai această îmbinare îi conferă un farmec aparte. La doar câţiva kilometri distanţă faţă de locuinţe berbere, săpate în stânci, întâlneşti hoteluri de lux.
De la independenţa ţării în 1956, societatea tunisiană a evoluat constant, făcând schimbări majore. Prima reformă socială esenţială şi revoluţionară în lumea arabo-musulmană, „Codul persoanei”, a garantat femeilor aceleaşi drepturi cu cele ale bărbaţilor în sferele politice, economice şi sociale.
Staţiunile turistice sunt moderne şi infrastructura, mai ales în partea de nord al ţării, este foarte dezvoltată. Tunisienii aşteaptă turiştii cu o ospitalitate tradiţională.
Cei care sosesc din Europa consideră stilul de viaţă islamic (prezent în îmbrăcăminte precum şi în viaţa de zi cu zi) cel mai tipic oriental. Dacă nu s-ar întâlni cu acest fapt peste tot în ţară, nu ar putea diferenţia Tunisia de celelalte ţări europene de pe malul Mării Mediteraneene.
Datorită reformelor dintre anii ’60-’80, Tunisia este, în prezent, una dintre cele mai liberale ţări musulmane şi una dintre puţinele ţări arabe unde poligamia este interzisă. Această combinaţie între vechi şi nou, între tradiţie şi modernizare apare cel mai pregnant în codul vestimentar al trecătorilor autohtoni.
Unii dintre tunisienii trecuţi de prima tinereţe se conformează încă în totalitate vechilor obiceiuri vestimentare, însă majoritatea tinerilor se îmbracă cu haine şi accesorii moderne. Se întâlnesc adesea situaţii în care bărbaţii poartă pantaloni eleganţi şi cămaşă, dar păstrează pe cap fesul tradiţional, iar majoritatea femeilor care poată haine europene îşi acoperă în continuare părul cu un văl.
Forma obişnuită de salut este agitarea mâinilor. Femeile între ele sau un bărbat faţă de un alt bărbat pot practica ca salut sărutul reciproc pe obraz. Este o obişnuinţă şi în a-ţi pune mâna dreaptă peste inimă în semn de mulţumire, potrivit site-ului everyculture.com.
Printre obiceiurile şi tradiţiile tunisienilor putem aminti ospitalitatea. Un alt obicei tunisian este ordinea încălţării pantofilor, după trezire pantofii se pun prima dată pe piciorul drept, urmat de piciorul stâng, iar seara ordinea este inversă. Tot la acest capitol de rutină se numără servirea mesei: mâncarea se mănâncă din exteriorul farfuriei spre interior şi nu invers. Nu se mănâncă în picioare şi nu se aşează într-un cerc deja format.
O trăsătură specifică sufletului oriental este bucuria negocierii. Acesta este o caracteristică bine dezvoltată de tunisieni, deoarece ţara lor întotdeauna a ocupat un loc central în comerţul între Europa şi Africa, între Est şi Vest. Cei care au petrecut deja un sejur în această ţară ştiu că minunatele covoare realizate de berberi, platourile din cupru prelucrate manual, dzsellabah (portul tradiţional) şi alte produse nu pot fi cumpărate în mod simplu, fiecare trebuie să negocieze pentru acestea.
Tunisienii sunt foarte vorbăreţi, te poţi apropia foarte uşor de ei şi poţi pălăvrăgi minute întregi despre subiecte variate, însă ei nu îşi vor uita nici o clipă interesul şi vor căuta întotdeauna să scoată un „ban cinstit” prin orice metodă. Cei care sunt începători la acest capitol, sunt tentaţi să creadă că negustorii vor să-i înşele. Dar nu este vorba de intenţii rele nici pe departe.
Tunisienii negociază în acest mod şi între ei. Lor le place această artă a negocierii şi are la bază şi un motiv bine determinat: deoarece este vorba de lucrări de artizanat, realizate manual, în cadrul fiecărei negocieri pot afla din nou cât valorează munca lor. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: discovertunisia.uk