Viciul de neconstituţionalitate al unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanţei respective, arată Curtea Constituţională a României.
CCR a publicat motivarea deciziei prin care a admis în 5 februarie sesizarea PDL şi PP-DD şi a constatat că este neconstituţională Legea de aprobare a OUG 77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii administraţiei publice locale, a numărului de posturi şi reducerea cheltuielilor la instituţiile şi autorităţile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
Judecătorii susţin că Legea care aprobă o ordonanţă de urgenţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională, iar OUG urmează a-şi înceta efectele juridice în condiţiile art.147 alin.(1) din Constituţie.
Dispoziţiile art.115 alin.(6) din Constituţie, la care este raportată critica de neconstituţionalitate, prevăd că ‘Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică’.
„Curtea, în jurisprudenţa sa, a mai stabilit că ‘se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că <> şi că <>. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă <>, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin'”, se arată în motivare.
Referitor la înţelesul sintagmei ‘afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului’, Curtea precizează că a statuat că aceasta vizează ‘toate componentele care definesc regimul juridic al acestora – structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc’.
Judecătorii Curţii reţin că OUG 77/2013 prevede desfiinţarea posturilor vacante la ministere, instituţiile şi autorităţile publice indiferent de modul de finanţare, reducerea numărului total de posturi ocupate, obligaţia instituţiilor şi autorităţilor publice de a-şi modifica structurile funcţionale, transformarea posturilor de conducere desfiinţate în posturi de execuţie corespunzătoare studiilor şi condiţiilor de vechime, modificarea structurii serviciilor publice deconcentrate, obţinerea prealabilă a avizului favorabil al Guvernului pentru ocuparea posturilor vacante prin concurs/examen, aprobarea anuală de către Guvern a numărului maxim de posturi care se pot înfiinţa şi ocupa, suplimentar faţă de cele deja existente.
