Statul român ar putea redeveni acţionar la Rompetrol Rafinare în această toamnă, întrucât kazahii au plătit doar o parte a datoriei istorice. Ministerul de Finanţe vrea să prelungească termenul scadent al datoriei, adică 30 septembrie 2010, pentru a putea recupera întreaga sumă, scrie Adevărul.ro.
Oficialii Grupului Rompetrol, controlat de compania kazahă de stat KazMunaiGaz, au anunţat că au plătit 54 de milioane de euro în contul obligaţiunilor în care a fost convertită datoria istorică a rafinăriei Petromidia, de 571 de milioane de euro, ceea ce le permite păstrarea pachetului majoritar. Astfel că statul este la un pas de a intra din nou în acţionariatul Rompetrol Rafinare, de data aceasta ca acţionar minoritar.
Negocierile continuă
Deşi anterior a admis că statul va deţine un pachet minoritar la compania petrolieră dacă Grupul Rompetrol plăteşte doar o parte din bani până la scadenţă, ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, a declarat ieri că negocierile continuă în ideea prelungirii termenului de plată, astfel încât statul să poată încasa întreaga sumă. „Negocierea plăţii pe o anumită perioadă de timp poate fi o opţiune. Am prefera o extindere a termenului (30 septembrie 2010 – n.r.) şi plata întregii sume, faţă de conversia în acţiuni. Nu cred că poziţia de acţionar minoritar ar fi avantajoasă pentru statul român”, a spus Vlădescu, citat de Bloomberg.
Ce ar însemna pentru România colaborarea cu KazMunaiGaz în acţionariatul Rompetrol Rafinare? „Faptul că doar o parte a datoriei este achitată poate fi compensat cu alt tip de parteneriate”, ne-a declarat Ionuţ Purica, expert în cadrul Academiei Române. El a enumerat proiecte energetice foarte importante, care ar putea fi urgentate, precum ruta de transport al gazelor lichefiate din zona caspică spre Europa prin Georgia şi România sau Constanţa-Trieste, oleoduct de care Grupul Rompetrol este interesat.
Citeste si:
Totodată, România ar putea câştiga comenzi industriale din Kazahstan pentru echipamente de foraj petrolier.
„Mai mult, Kazahstanul este o ţară bogată în uraniu, iar România are nevoie de această resursă pentru programul său nuclear”, a continuat academicianul. Pe de altă parte, un astfel de parteneriat implică şi riscuri.
„Vom fi într-o poziţie pe care va trebui să o definim foarte bine în cadrul Uniunii Europene, pentru că discutăm de influenţe regionale cu impact asupra întregii economii comunitare”, susţine Purica.
