”Bună ziua! Jo napot kivanok !” – aşa îşi dau bineţe românii şi maghiari din judeţul Covasna, care convieţuiesc împreună pe aceste meleaguri de zeci de generaţii. Viaţa împreună i-a făcut şi pe unii şi pe alţii să preia ceva din felul celorlalţi de-a fi, chiar dacă fiecare şi-a păstrat obiceiurile şi tradiţiile.
În judeţul Covasna trăiesc aproape 200.000 de oameni, dintre care 75% sunt maghiari sau secui, oameni harnici care de-a lungul timpului şi-au pus amprenta asupra locului prin ideile, faptele lor şi prin mentalitate.
Despre istoria acestei comunităţi vorbesc importante monumente istorice şi muzee, precum Biserica romano-catolică din Ghelinţa aflată în patrimoniul UNESCO, ce datează din secolul al XIII-lea, Muzeul etnografic din Cernat, Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe şi Muzeul Breslelor din Târgu Secuiesc.
Biserica din Ghelinţa a devenit parte a moştenirii culturale universale datorită frescelor foarte vechi (1330-1340) păstrate pe trei pereţi ai clădirii, ce înfăţişează scene ale legendei Sfântului Ladislau. Tavanul bisericii este, de asemenea, foarte valoros datorită casetelor în stil renascentist executate în 1628.
Pe muntele Perko din localitatea Sânzieni se află o capelă construită în secolul al XII-lea, considerată una dintre cele mai vechi aşezăminte religioase din zonă. În fiecare an, pe 20 august, de ziua Sfântului Istvan (Ștefan) se organizează un pelerinaj la această capelă catolică, la care participă câteva mii de oameni.
Staţiunea Balvanyos, aflată nu departe de Lacul Sfânta Ana, este străjuită de o cetate veche de aproape o mie de ani, în jurul căreia s-au ţesut foarte multe legende. Se presupune că a fost construită în secolul al XII-lea şi că în acest mic templu se făceau ritualuri păgâne. Numele staţiunii ar proveni de la cuvântul ‘balvany’, care tradus din limba maghiară înseamnă idol.
Chiar şi după atâtea secole, zidurile se păstrează bine, inclusiv turnul vechi din mijlocul cetăţii. Cu ocazia săpăturilor arheologice. aici s-au descoperit mărgele, suliţe din fier şi ceramică, iar localnicii spun că dacă te încumeţi să petreci o noapte printre ruine poţi auzi galopul şi nechezatul cailor, zăngănit de lanţuri şi de arme.
Nu departe de localitatea Băţanii Mici se află furnalul Bodvaj unde în timpul Revoluţiei din 1848 au fost turnate primele două din cele 64 de tunuri făcute sub comanda artileristului Gabor Aron, născut în comuna Breţcu din judeţul Covasna. Celelalte au fost turnate la Târgu Secuiesc din clopotele mai multor biserici din zonă, dar unul singur s-a mai păstrat până în ziua de azi, expus la Muzeul Naţional Secuiesc din Sfântu Gheorghe.
Acest muzeu păstrează şi alte relicve istorice, dar şi o bogată colecţie etnografică, relevantă pentru obiceiurile şi tradiţiile comunităţii maghiare, printre ‘piesele de rezistenţă’ numărându-se un car de nuntă care transporta pe vremuri zestrea miresei. În curtea Muzeului Secuiesc pot fi văzute o casă specifică zonei Armăşeni-Ciuc (1767), precum şi mai multe porţi populare secuieşti sculptate în lemn ori pictate datând din perioada 1733 — 1875.
Clădirea muzeului a fost construită după planurile lui Kos Karoly (1883-1977), unul dintre cei mai importanţi arhitecţi de etnie maghiară din Transilvania, care a creat un stil aparte inspirat de arhitectura tradiţională ţărănească din zona secuimii. Tot după planurile sale au fost construite Palatul copiilor şi fostul Liceu textil din Sfântu Gheorghe, care astăzi îi poartă numele.
