Cadrul şubred al legii de comercializare a certificatelor de emisii de gaze favorizează fraude şi evaziune fiscală, estimate la peste trei sute de milioane de euro, la bugetul României. Aşa cum informează cotidianul.ro, instituţiile statului român au făcut pavăză în jurul comercianţilor de asemenea certificate, cărora le oferă un confortabil vid legislativ şi fiscal, unde pot acţiona în condiţii de confidenţialitate.
Conform informaţiilor din piaţă, sunt sute de milioane de euro care se pierd în fiecare an din cauza fraudelor care au loc pe piaţa gri a certificatelor de CO2. Pierderile rezultă din returnările de TVA, acum de 24%, către exportatorii de certificate, din netaxarea tranzacţiilor şi din preţurile de dumping practicate de unele companii de stat poluatoare, titulare ale acestor certificate.
Ministerul Finanţelor pare a fi total dezinteresat să pună mâna pe aceşti bani ca să mai acopere gaura deficitului public, în schimb, fugăreşte tot contribuabilul chiar şi pentru ultima brumă de venit agonisit. ANAF nu poate urmări aceste tranzacţii pentru că, aşa cum ne-a declarat, nu are acces la lista secretă a Ministerului Mediului.
Mai mult, comercializarea certificatelor de CO2 nu are cod CAEN desemnat şi, culmea sfidării, aceste certificate sunt în afara bilanţului financiar-contabil, conform legii. Practic, nimeni nu le poate lua urma în România.
Ministerul Mediului este cel care, conform legii, are obligaţia să ţină lista firmelor sau persoanelor care vând şi cumpără certificate de CO2. Acelaşi minister, susţinut cu bani grei din birurile plătite de români, nu dă doi bani pe transparenţa publică. În schimb, îi menajează sistematic pe cei care, dintr-un motiv obscur, nu doresc să se ştie că se ocupă cu aşa ceva.
De ce ministerul nu face publică această listă? Cine sunt vânzătorii şi cumpărătorii acestor contracte, ce au ei de ascuns, cum rulează banii şi, mai ales, cum se reflectă activitatea lor în bugetul statului?
Statul român acordă în mod gratuit aceste certificate pentru 219 companii poluatoare de pe teritoriul ţării, în majoritatea lor cu capital de stat. Scopul este de a ajuta aceşti poluatori să se „înverzească”, adică să investească în ecologizare şi, în ultimă instanţă, să reducem poluarea şi să contracarăm încălzirea globală. Iar noi toţi să respirăm un aer mai curat.
Cum aceste companii au o producţie inferioară capacităţii de poluare, fie din cauza ineficienţei endemice a industriei, fie din cauza climatului economic nefavorabil, aproape toate au un excedent de certificate pe care îl folosesc pentru a obţine capital. Ele au posibilitatea să le vândă direct altor poluatori, români sau străini, cu capacitate mai mare de producţie, să le listeze la bursele specializare sau să le vândă unor intermediari.