În partea estică a României, pe malul stâng al fluviului Dunărea, se află municipiul Galați, reședința administrativă a județului cu același nume.
Orașul, situat în sud-estul Câmpiei Covurluiului, în aval de confluența Siretului cu Dunărea și în amonte de vărsarea Dunării în Marea Neagră, se întinde pe trei terase succesive: Valea orașului, cu altitudini cuprinse între 5-7 m; nucleul orașului medieval, în prezent centrul orașului, cu altitudini între 20-25 m; orașul modern, cu altitudini ce depășesc 40 m.
Străveche vatră de locuire, localitatea s-a dezvoltat, conform site-ului municipiului Galați, dintr-o așezare dacică ce exista, în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării, și care, în perioada războaielor pentru cucerirea Daciei, din 101-102 și 105-106, a cunoscut influența romană, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Bărboși. În timp, noua așezare daco-romană formată în vadul Dunării (localizată în secolul al III-lea undeva la sud de locul actualei Biserici Precista) a fost distrusă de apele fluviului.
De-a lungul vremii, Galați a fost târg, punct de vamă și schelă unde erau încărcate mărfurile destinate Imperiului Otoman, din secolul al XVII-lea a fost piață însemnată în comerțul de tranzit, iar între anii 1837-1883, porto-franco.
În același timp, așezarea a fost un puternic centru meșteșugăresc, evoluând de la meșteșuguri simple la manufactură și la industria mecanică (de altfel, Galați este unul dintre primele orașe din Moldova în care s-a dezvoltat această industrie).
Localitatea a fost pentru prima dată menționată documentar în anul 1445, la 23 septembrie, în uricul dat Mănăstirii Humorului de Ștefan Voevod, fiul lui Alexandru cel Bun. Importanța localității a sporit după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, Galați rămânând astfel singurul port al Moldovei cu rol important atât în comerțul intern, cât și în cel polono-turc.
În anul 1542, a fost inclus în raiaua Brăilei (ocupată de turci în 1540 și stăpânită până în 1829).
Din secolul al XVIII-lea, devine important centru portuar (Dimitrie Cantemir îl pomenește drept cel mai faimos târg de pe Dunăre).
În cursul secolelor XVIII-XIX, așezarea a avut mult de suferit în urma pustiirilor turcești și tătărești, a războaielor ruso-turce purtate pe teritoriul Moldovei, precum și ca urmare a represiunii Eteriei Grecești.
În pofida distrugerilor suferite în urma asalturilor asupra așezării, pentru a întreține un comerț regulat cu Țările Române, marile puteri europene și-au deschis la Galați consulate și viceconsulate. Astfel, Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, la începutul secolului al XIX-lea, Franța și Anglia organizează viceconsulate, iar în 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858.
