Numită de presă foarte mulți ani „femeia cu părul albastru”, mumia cu sarcofag de la Sibiu este de fapt un bărbat, rămas anonim. Mumia este înfășurată în bandaje din pânză de in. Desigur, egipteanul are pe față masca, specifică mumiilor. „Pe labele picioarelor, figurate pe sarcofag în relief, în formă de casetă, sunt pictați cu negru doi șacali, animalele sacre ale lui Anibis, zeul morților, plasați în față. Învelitoarea întinsă peste trup conține din nou gulerul de pe capacul sicriului. La fel, dedesubt, este numită Isis, zeița înaripată.
Peste picioare sunt de privit cele patru genii ale morților, care apără intestinele. (…) numele mortului nu este pus nicăieri”, acesta este doar un fragment din prima analiză științifică, făcută mumiei, în 1925 de către dr. Roeder, directorul unui muzeu de egiptologie din Germania.
Mult mai multe știm despre ”peripețiile” mumiei de la fiica donatorului. Vizitatorii pot citi un fragment dintr-o scrisoare a acesteia, expusă chiar lângă mumie. Astfel aflăm că funcționarul german, cel care a cumpărat mumia, a cheltuit 1.000 de lire la acea vreme, în încercarea de a descoperi o mumie. Când mai avea doar 50 de lire, a găsit un păstor care l-a ajutat să descopere un loc plin de mumii. El a primit cea mai urât mirositoare, pe care a schimbat-o cu o alta, cea din muzeu.
Pentru necunoscători, mumia de la Sibiu nu este foarte mare, este una normală. Mult mai mare este însă sarcofagul, făcut numai din lemn, foarte frumos pictat. „Pe sarcofag este pictată Nut, zeița înaripată a cerului, îngenunchiată, în fiecare mână cu câte o pană a adevărului. (…) Pe sarcofag, pe un catafalc — cap de leu este pictat mortul mumificat. (…) Pe labele picioarelor, figurate pe sarcofag în relief, în formă de casetă, sunt pictați cu negru doi șacali, animalele sacre ale lui Anibis, zeul morților, plasați în față”, descrie Germer, mumia de la Sibiu.
Conform acesteia, mumia de la Sibiu provine din săpăturile de la Gamhud, din centrul Egiptului, la 150 de kilometri de Cairo, cu finanțare ungară, austriacă și poloneză. Din cele 70 de mumii descoperite, cea de la Sibiu a fost dată lui Hermann von Hannenheim, care a donat-o Sibiului și de atunci în fiecare an, 10.000 de oameni vin să o admire, întrebându-se ce mistere ascunde.
Dacă la Muzeul Franz Binder călătorul găsește o mumie cu o istorie misterioasă, mergând la pas prin Piața Mică poate descoperi la o distanță mică, la Muzeul de Istoria Farmaciei, cel mai vechi din România, un panaceu cu puteri miraculoase, care se credea în Evul Mediu că poate vindeca ciuma și holera.
„Mumia vera” e una din principalele atracții la Muzeului de Istoria Farmaciei, „ascuns” în spatele unor mese de la o terasă din Piața Mică. Aici, în fosta farmacie „La ursul negru” odihnește praful de mumie sau ceea ce secole la rând se numea „mumia vera”.
„Mumia vera sau puterea magică de vindecare a morții este una din atracțiile oferite de Muzeul de Istoria Farmaciei, care numai de la începutul lunii august, până acum a avut peste 1.400 de vizitatori. Anual, aici vin în jur de 10.000 de oameni, de peste tot. E vorba în special de vizitatori care doresc să vadă un muzeu al farmaciei”, a explicat Dana Hrib, director general adjunct al Muzeului Național Brukenthal.
Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu aparține de Muzeul Național Brukenthal.
Deși poate pare greu de crezut în 2014, mii de mumii egiptene au fost înghițite sub formă de praf, de către foarte mulți pacienți din Europa, cu speranța că îi va salva de la moarte. Atât de multe mumii au fost distruse pentru a se face praf pentru bolnavi, încât la un moment dat s-a ajuns la comerț cu morți îmbălsămați, false mumii.
„Avem în colecție, un borcan de lemn și o cutie de lemn, cu praf de mumie. Borcanul e șlefuit, cu inscripția direct pe borcan, fără signatură imperială. Borcanul este din secolul 19, iar cutia din secolul 18. Cele două recipiente au avut în interior, praful de mumie. Acum mai sunt în interior doar rămășițele, pentru că praful a fost extras și depozitat separat, pentru a nu se volatiza și a nu fi inspirat de vizitatori. Praful de mumie a fost folosit în farmacii, o perioadă foarte lungă de timp, încă din Evul Mediu. În perioada Renașterii a fost o explozie a folosirii acestui praf. S-au distrus foarte multe mumii în perioada renascentistă și din păcate a existat un adevărat comerț cu mumii, ajungându-se la praf de mumie fals”, a declarat Ana-Maria Păpureanu, muzeograf la Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu.
Potrivit acesteia, praful de mumie de la Sibiu e autentic și a fost obținut prin mărunțirea unei mumii.
„Pentru mumiile egiptene, în procesul de îmbălsămare erau folosite foarte multe substanțe, egiptenii nu spuneau rețeta secretă de îmbălsămare. Erau folosite foarte multe uleiuri, foarte multe rășini, aceasta îi dădeau mumiei o proprietate în combinație cu bitumul sau asfaltul, dându-i cadavrului uscat, acele proprietăți de a nu se deteriora. Oamenii au început să folosească acel praf fie ca remediu, fie ca medicament, pentru că doreau să extragă acele proprietăți ale uleiului și ale asfaltului și așa au devenit foarte scumpe. Excesiv de scumpe. Foarte greu de obținut. Așa au apărut mumiile false, făcute de comercianții dornici de profit, care erau oameni morți, îmbălsămați cu anumite substanțe echivalente, ajungeau în farmacii se numea praful mumia vera falsa. Era un mort dar nu era cu toate proprietățile mumiilor adevărate. Praful de mumie era un panaceu universal, pentru foarte multe boli, îndeosebi pentru boli incurabile, mai ales pentru cei care erau în ultima fază a bolii”, a menționat Ana-Maria Păpureanu.
Cu numai 10 lei, orice turist se poate minuna în centrul Sibiului, de celebrul praf de mumie, de la Muzeul de Istoria Farmaciei.
Praful de mumie a fost și analizat de specialiști, conform celor de la Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu. Astfel, se crede că acesta conține: fibre din bandaje ale mumiilor, fibre de lemn de conifer, substanțe pentru îmbălsămare, constând dintr-un amestec de rășină de cedru, rășină de fistic, ceară de albine, grăsimi, inclusiv sebum uman, țesut și piele de om mumificat, tratate desigur și ele, plus asfalt sau bitum din Marea Moartă, în combinație cu asfalt din alte surse.
Până în 1920, unul din cele mai scumpe medicamente, praful de mumie, era obținut prin … măcinarea mumiilor de mii de ani. Canibalismul medicinal a existat cu adevărat, iar o bucățică din el este expusă dincolo de o cutie de sticlă, în ultima încăpere a Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu.
În jur de 10.000 de turiști din toate colțurile lumii, din cele sute de mii care vin în fiecare an, la Sibiu, sunt atrași de misterele mumiei și ale „mumiei vera” din Sibiu. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)