Edgar Allan Poe, unul dintre primii mari scriitori americani, un adevărat maestru al macabrului, a adus o contribuție decisivă asupra genului științifico-fantastic. Este, de asemenea, considerat părintele povestirii polițiste moderne, fiind, în aceeași măsură, apreciat pentru poeziile sale deosebite.
Scriitorul, poetul și criticul Edgar Allan Poe s-a născut la Boston, la 19 ianuarie 1809, fiind al doilea din cei trei copii ai familiei Poe. Înainte de a împlini 3 ani, ambii părinți au murit, iar Edgar a fost crescut de familia unui bogat negustor de tutun, John Allan și soția acestuia, Frances Valentine Allan, în Richmond, Virginia, în timp ce ceilalți doi frați ai săi au ajuns în alte familii. John Allan a încercat să-l îndrume către o carieră asemănătoare cu a lui, dorindu-și ca tânărul Edgar să devină un prosper om de afaceri, dar acesta își dorea să se dedice literaturii.
Versurile descoperite pe spatele cărților pe care le studia dovedesc cât de puțin interes manifesta Poe pentru afacerile cu tutun. Până la vârsta de 13 ani scrisese deja atât de multe poezii încât ar fi putut publica un volum, însă directorul școlii unde studia Poe l-a sfătuit pe Allan să nu-i permită acest lucru.
În 1826, Poe a plecat din Richmond pentru a studia la Universitatea din Virginia, unde a avut rezultate extraordinare, dar, neavând suficienți bani pentru a se întreține, a acumulat datorii din ce în ce mai mari. În încercarea de a-și achita datoriile, a căzut pradă jocurilor de noroc, iar la finalul primului semestru a fost nevoit să-și vândă mobila. Umilit de propria sărăcie și supărat pe Allan, pentru că nu-i susținuse financiar studiile corespunzător, Poe a revenit la Richmond, unde a descoperit că logodnica sa, Elmira Royster, se logodise cu un alt bărbat. De asemenea, relația lui cu Allan s-a deteriorat simțitor.
Cu inima frântă, Poe a mai rămas în casa lui Allan doar pentru câteva luni. A plecat, apoi, de aici, în încercarea de a se dedica poeziei și de a-și îndeplini, astfel, visul. În 1827, la doar 18 ani, i se publică primul volum de poeme, „Tamerlane și alte poeme” și se înrolează în Armata Statelor Unite. Doi ani mai târziu, a aflat că Frances Allan, doamna care îl crescuse, era pe moarte și dorea să-l vadă. A murit, însă, înainte ca Poe să ajungă la Richmond. Poe s-a împăcat, însă, cu Allan, care l-a ajutat să obțină un post la Academia Militară a Statelor Unite din West Point.
În 1829, înainte de a ajunge la Academia Militară, a publicat al doilea volum de versuri, „Al Aaraaf, Tamerlane și poeme scurte”. A aflat, ulterior, că Allan s-a recăsătorit fără să-l anunțe și fără să-l invite la nuntă, fapt care l-a determinat pe Poe să-i trimită o scrisoare plină de reproșuri, amenințând, în cele din urmă, că va renunța la cariera militară. După doar opt luni de activitate la West Point, în ianuarie 1831, Poe a fost eliminat, pentru nerespectarea regulamentului militar. O lună mai târziu, în februarie, publică al treilea volum de versuri — „Poeme”, cu banii strânși dintr-o subscripție a colegilor săi de la West Point.
Singur și fără niciun ban, Poe s-a îndreptat către Baltimore, unde se aflau rudele sale din partea tatălui. Aici a întâlnit-o pe mătușa Maria Clemm, care l-a primit în casa sa ca pe propriul copil. La scurt timp, a aflat că Allan a murit, fără a-i lăsa, însă, nimic din avere. Pe atunci, Poe trăia în sărăcie, dar începuse să publice nuvele, una dintre acestea, ”Manuscris găsit într-o sticlă”, fiind distinsă cu un premiu la un concurs sponsorizat de publicația „Saturday Visiter”. Legăturile pe care le-a stabilit în urma acestui concurs i-au înlesnit publicarea altor nuvele și obținerea unui post editorial la publicația ”Southern Literary Messenger” din Richmond.
În doar un an, Messenger a devenit cea mai populară revistă din sud, Poe contribuind decisiv la această popularitate prin nuvelele senzaționale publicate, cât și prin recenziile acide. Poe a dobândit rapid o reputație de critic curajos, fără să evite să-și exprime deschis opiniile, fie ele pozitive sau negative, față de operele unor scriitori renumiți ai epocii.