Modul în care oamenii câştigă şi cheltuie bani a preocupat în mod obsesiv omenirea încă de la începuturile istoriei economice, iar firul psihologic din spatele acestei obsesii este câteodată surprinzător, arătând diferite forme de anxietate. În cartea How to Worry Less about Money, filosoful John Armstrong ne provoacă să gândim şi să ajungem la propriile concepţii legate de bani şi rolul lor în viaţă, depăşind îngustele şi de multe ori apăsătoarele prejudecăţi prezente în societatea noastră.
„În această carte se discută despre griji – scrie Armstrong . Nu se discută despre problemele cu banii. Este o deosebire esenţială între cele două. Problemele sunt urgente. Ele cer acţiune imediată. … Pe de altă parte, grijile spun mai multe despre cel care ajunge să le trăiască decât despre lumea înconjurătoare. […] Aşadar, grijile legate de bani reprezintă un capitol cu totul diferit faţă de problemele legate de bani. Pentru a ne adresa grijilor noastre este necesar să analizăm cu atenţie modul nostru de a gândi (ideologia) şi sistemul nostru de valori (cultura), deoarece acestea se manifestă în propriile noastre existenţe individuale.
Subiectul banilor a ajuns să fie foarte bine înrădăcinat în vieţile oamenilor, iar totul se învârte în jurul acestui subiect. Relaţia pe care o are un om cu banii este pe viaţă, aceştia dau culoare identităţii sale, îi formează atitudinea faţă de ceilalţi oameni, uneşte şi desparte generaţii; banii sunt arena în care lăcomia şi generozitatea joacă una împotriva celeilalte, unde înţelepciunea este exercitată prosteşte. Libertarea, dorinţa, puterea, statutul, munca, posesivitatea: aceste idei mari care conduc viaţa sunt reflectate, aproape întotdeauna, prin prisma banilor.”
Filosoful John Armstrong face o analogie între instruire şi educaţie pentru a evidenţia de unde pornesc, de fapt, grijile şi concepţiile greşite ale oamenilor cu privire la bani :
„Instruirea îi învaţă pe oameni cum să îndeplinească o anumită sarcină mai eficient şi fiabil. Educaţia, pe de altă parte, deschide şi îmbogăţeşte mintea unui om. Pentru a instrui o persoană, nu este nevoie să o cunoşti cu adevărat, să ştii ce iubeşte şi de ce. Educaţia este mai personală, ea se apropie de om îmbrăţişând întreaga fiinţă. De-a lungul istoriei noi am tratat subiectul banilor ca pe unul ce necesită o instruire adecvată, în loc de o educaţie prin prisma căreia banii să fie priviţi dintr-o perspectivă mai liberă, care să-i confere un sens mai plin de demnitate.”
La baza grijilor pentru bani, Armstrong aduce în discuţie patru întrebări principale care au de-a face mai puţin cu puterea noastră financiară şi mai mult cu factorii sociali şi psiho-emoţionali din viaţa noastră.
Autorul ne sfătuieşte să răspundem la aceste patru întrebări – de ce sunt banii importanţi pentru noi, de câţi bani avem nevoie pentru a obţine ceea ce este important pentru noi, care este cea mai bună modalitate de a obţine acei bani, şi care sunt responsabilităţile noastre economice faţă de alţii în cursul obţinerii şi folosirii banilor. Vom putea depăşi grija banilor, spune el, dacă reuşim mai întâi să răspundem la aceste întrebări de bază.
„Grijile noastre – atunci când vine vorba de bani – sunt atât psihologice, cât şi economice.”
Cheia din spatele strategiilor lui Armstrong în atenuarea unor astfel de griji este de a dezvolta o relaţie de prietenie cu banii, aceasta având aceeaşi dinamică precum o relaţie interumană:
„Un anumit lucru ce caracterizează o bună relaţie este următorul: devii mai precis în atribuirea de responsabilităţi. Atunci când lucrurile nu se desfăşoară cum ar fi trebuit poţi să-ţi dai seama cât de mult a fost din vina ta şi cât a fost din vina celeilalte persoane. Iar acest principiu funcţionează şi atunci când lucrurile merg foarte bine. Cunoşti care parte din acel întreg ai făcut-o tu şi care parte a depins de contribuţia partenerului tău.
Acest model se aplică şi la bani. Când lucrurile se desfăşoară bine sau mai puţin bine, este vorba parţial despre ceea ce aduci personal la situaţia respectivă şi, de cealaltă parte, despre ceea ce banii aduc acelei situaţii.
Tu poţi contribui în această relaţie cu imaginaţia, valorile, emoţiile, atitudinile, ambiţiile, fricile sau resentimentele. Aşadar în această relaţie nu este vorba doar de fapte pur economice despre cât de mult câştigi şi cât de mult cheltui.”
Legat de cercetările care indică faptul că mai mulţi bani, după un anumit prag, nu înseamnă mai multă fericire, Armstrong oferă o definiţie necesară a fericirii:
„Atunci când vorbim despre fericire, la ce ne gândim? Probabil la un amestec de optimism şi seninătate, linişte; te simţi entuziasmat, dar în siguranţă.”
Deşi banii pot cumpăra mijloacele de obţinere a stării de optimism – ciocolată, excursii de week-end, pantofi scumpi – mulţi oameni se simt nefericiţi în pofida faptului că le au pe toate acestea. Explicaţia lui este următoarea:
„Banii pot cumpăra simbolurile, dar nu şi adevăratele cauze ale liniştii şi optimismului. În modul cel mai simplu şi direct ajungem la concluzia că banii nu pot cumpăra fericirea.”
A prospera înseamnă a face lucrurile care sunt cu adevărat importante pentru tine, exersându-ţi capacităţile, încercând să înţelegi ce anume te atrage şi acţionând pentru a putea aduce acel plus în viaţa ta. Aceste activităţi pot genera anxietatea, frica de eşec, dar şi un sentiment de satisfacţie, triumfuri ocazionale şi momente de entuziasm. […]
O viaţă bună este în cele din urmă o viaţă. Ea va include şi experienţe de suferinţă, singurătate, dezamăgiri, împăcarea cu diferite principii şi cu moartea celor pe care-i iubeşti. A trăi o viaţă bună înseamnă a trăi toate aceste experienţe.”
Banii pot asigura avantaje precum puterea, influenţa şi accesul la resurse, dar acestea ar putea să nu reprezinte scurtături către stările de seninătate şi optimism.
Armstrong susţine că banii nu se pot separa de capacitatea de a prospera, deoarece îţi oferă posibilitatea de a urma acele lucruri importante pentru tine şi, prin urmare, posibilitatea de a contribui la vieţile altora.
Concluzia lui Armstrong este că în timp ce corelaţia între cantitatea de bani şi posibilitatea de a prospera este direct proporţională, banii nu reprezintă cauza prosperităţii, ci doar un ingredient din componenţa ei, doar o resursă care ne ajută la construirea vieţii dorite:
„Banii aduc cu ei consecinţe bune — ne ajută să trăim vieţi valoroase — doar atunci când sunt acompaniaţi de virtuţile omului.”
Amintindu-ne de virtuţile lui Ben-Franklian precum cumpătarea şi moderaţia, se poate remarca un alt indiciu esenţial în alinarea grijilor legate de bani: abilitatea de a face diferenţa între ceea ce-ţi doreşti şi ceea ce ai nevoie.
Armstrong sugerează ocolirea dorinţelor lipsite de importanţă precum dorinţa arzătoare de a cumpăra cel mai nou şi arătos dispozitiv, chiar dacă nu ai cu adevărat nevoie de el, sau gândul care te poartă la acea bicicletă nouă şi lucioasă pe care ai văzut-o în magazin, chiar dacă bicicleta ta veche încă funcţionează foarte bine.
„Dacă ne dorim să fim înţelepţi în privinţa banilor ar trebui să rezistăm impulsurilor de a ne urmări dorinţele şi să ne concentrăm mai degrabă pe ceea ce avem nevoie cu adevărat.
Nevoia este mai adâncă — este legată de întreaga poveste de viaţă a unui om. “Am nevoie de asta? ” este un mod de a întreba: cât de important este acest lucru, cum mă ajută să evoluez, să devin o mai bună versiune a propriei mele fiinţe; la ce foloseşte în viaţa mea? Acest interogatoriu este conceput pentru a face diferenţa între nevoi şi dorinţele lipsite de importanţă. Şi este foarte bine să facem această deosebire între ele.
Totodată, este important să ne dăm seama că nevoile noastre nu urmăresc întotdeauna cele mai mici, mai puţin importante şi mai ieftine lucruri.”
Scopul fundamental pe care-l au achiziţiile, spune el, este de a ne ajuta să prosperăm. Strategia lui de a stăpâni echilibrul nevoi/dorinţe se bazează astfel pe ideea de a nu amesteca această dihotomie cu altele foarte cunoscute precum obişnuit/rafinat (o deosebire despre nivelul de complexitate al unui obiect) sau ieftin/luxos (o deosebire care are de-a face cu cererea şi oferta). În schimb, el recomandă o abordare puţin diferită – aceea de a avea în vedere în primul rând nevoile noastre, fără a lua în considerare preţul.
Dar, în cele din urmă, Armstrong evidenţiază faptul că lucrurile esenţiale pentru prosperitatea noastră – în pofida a ceea ce ne dictează societatea – sunt de obicei altele decât bunurile materiale.
„Pasul decisiv în dezvoltarea vieţilor economice ale oamenilor şi societăţii este realizat prin abilitatea lor de a face trecerea de la a urmări bunuri de o calitate mai mică la cele de o calitate mai bună. Câteodată avem nevoie să reducem ataşamentul nostru faţă de nevoile mediocre cum ar fi statutul şi faima pentru a ne putea direcţiona atenţia către lucruri mai importante. Acest pas nu necesită mai mulţi bani; este nevoie doar de o mentalitate mai liberă.”
Cu toate acestea, lumea materială şi cea spirituală sunt într-un interdeterminism continuu:
„Ceea ce facem cu vieţile noastre reflectă întotdeauna ceea ce suntem de fapt. Către ce ne îndreptăm energia noastră mentală, în ce ne punem resursele emoţionale, unde manifestăm curajul, ori îndrăzneala, ori prudenţa, ori angajamentul: acestea sunt părţi majore ale existenţei şi sunt inevitabil legate de muncă şi de capacitatea de a câştiga bani. Şi avem nevoie de aceste părţi ale existenţei noastre pentru a putea găsi modalităţile adecvate de a le aplica în activităţi care merită eforturile noastre cele mai mari. Nu ne dorim să rezervăm capacităţile noastre principale pentru periferiile şi week-end-urile vieţii. […]
La nivel de individ, un om încearcă să găsească o cale de a aduce un beneficiu altei persoane. Deoarece adevărata satisfacţie nu stă doar în câştigul intrinsec, ci şi în idea că munca depusă a ajutat, a fost în folosul şi altor persoane. Nu se numeşte lăcomie să îţi doreşti să faci mulţi bani – atunci când îi priveşti ca pe o recompensă pentru ajutorul de calitate pe care l-ai oferit oamenilor, prin munca ta.”
Pentru cei care se întreabă cum să facă faţă grijilor legate de bani, Armstrong le recomandă un truc:
„În cele din urmă este vorba de cultivarea unei arte – arta finanţelor personale. Spunând că este o artă, te duce la ideea că există multe recompense pe care le poartă cu ea. Există ceva estetic sau ordonat – o frumuseţe fizică legată de aspect şi claritate – întocmai ca şi frumuseţea Tabelului lui Mendeleev, sau eleganţa unei ecuaţii matematice, sau precum exactitatea unei note muzicale într-o sonată. Este vorba de o frumuseţe clasică.”
Într-un capitol în care se discută despre problemele oamenilor bogaţi, care au posibilitatea de a-şi îndeplini dorinţele prin intermediul banilor, Armstrong scrie:
„Banii nu aduc libertate oamenilor la modul în care ne închipuim noi […]
Există o relaţie imperfectă între dorinţă şi prosperitate. Dorinţa ţinteşte către plăcere. În timp ce o viaţă bună depinde de binele pe care l-am creat. Iar şansa de a urmări orice dorinţă pe care o vei putea avea vreodată este inamicul efortului, al stării de concentrare, devotamentului, răbdării, al abnegaţiei, toate fiind necesare dacă ne dorim să realizăm lucrurile care merită cu adevărat.”
Armstrong contiună prin evidenţierea unui număr de strategii practice menite să îmbunătăţească relaţia noastră cu banii şi astfel controlul asupra grijilor privitoare la bani, încheind cu o povestioară minunată despre un mare scriitor care a optimizat relaţia lui cu banii la cel mai înalt nivel: Goethe.
„Din multele lui scrieri despre propriile experienţe, cunoaştem că el a fost foarte determinat să fie plătit bine pentru munca lui. A schimbat cariere, de la justiţie la consilier în guvern, astfel încât să poată câştiga mai mult. De-a lungul timpului a făcut faţă multor eşecuri serioase. Primul lui roman a devenit extrem de popular, dar nu a făcut nici un ban cu el din cauza unor legi inadecvate cu privire la drepturile de autor. Ulterior a negociat contracte mult îmbunătăţite. Era foarte competent în chestiunile financiare şi păstra foarte meticulos arhiva cu veniturile şi cheltuielile lui. Îi plăcea ceea ce banii puteau cumpăra, dar cu toate acestea banii şi grija lor nu îi dominau viaţa personală. A scris cu o sensibilitate uimitoare despre dragoste şi frumuseţe. Era complet realist şi pragmatic atunci când venea vorba de bani, dar aceasta nu l-a condus niciodată spre neglijarea valorilor adevărate, perseverând în explorarea unor concepte de viaţă mai profunde şi cu mult mai importante.”
Traducere şi editare: Silviu Stănculeţ
Sursa: Brainpickings.org