Salvarea celor cinci supravieţuitori ai accidentului aviatic petrecut luni după-amiază la graniţa dintre judeţele Cluj şi Alba ar fi fost mult mai dificilă dacă unul dintre medicii de la bord nu ar fi avut ideea să folosească aplicaţia Google Map de pe telefonul mobil.
Medicul Radu Zamfir a reuşit să comunice, prin telefon, cu echipa de salvamontişti ce încerca să stabilească coordonatele zonei în care a aterizat forţat avionul.
Potrivit salvamontistului clujean Codrin Roman, care a făcut parte din această echipă, în jurul orei 18,10 se cunoştea zona aproximativă în care a căzut avionul, dar faptul că existau diferenţe de nivel de aproape 300 de metri în arealul respectiv îngreuna foarte mult căutările.
„După ce am fost sunaţi de la dispecerat de la 112, n-am pus în faţa hărţii. Avem nişte programe de calculator cu hărţile zonei şi vedere satelit sau terestră sau topografică. Prima întrebare – localizarea, care a fost făcută de cei de la dispecerat, adică triangulaţia unui telefon GSM. După cum ştiţi, un telefon se poate depista de unde se vorbeşte printr-o metodă numită triangulaţie. Prima informaţie clară a fost că s-a prins pe un turn de GSM din Cluj, mai exact stâlpul de la Giurcuţa, care era poziţionat undeva aproximativ pe graniţa de judeţ între Cluj şi Alba, în Munţii Gilăului.
Asta a fost prima localizare. Iar a doua localizare s-a făcut efectiv verbal. Am vorbit chiar eu personal cu doctorul din avion care era cel mai viabil să zic aşa, care a reuşit pe baza unui telefon mobil, prin aplicaţia Google Map, şi ne-a putut zice ce vede pe harta respectivă”, a declarat luni noapte Codrin Roman, de la Serviciul public salvamont Salvaspeo Cluj.
El a povestit că l-a întrebat pe medic ce vede pe ecran şi acesta i-a citit ceea ce îi arăta telefonului mobil şi în acest fel salvamontiştii au putut restrânge aria de căutare în zona comunelor Mătişeşti şi Poiana Horii, aflate la graniţa dintre Cluj şi Alba. Aria stabilită în acest mod era mai mică decât cea iniţială făcută de echipa de la dispeceratul 112, respectiv de doi pe doi kilometri. Problema care rămânea, a explicat salvamontistul, era aceea a terenului muntos.
„Din păcate, când faci o localizare, prima chestie care îţi pui problema este drumul de acces. Dar una este pe un teren plan, pe o câmpie, unde este foarte simplu, şi este foarte greu undeva într-o zonă montană, unde apar foarte multe diferenţe de nivel. Doi kilometri pe doi kilometri la 300 de metri diferenţe de nivel este foarte mult”, a spus Codrin Roman.