Este un nume de referinţă în teatrul şi filmul românesc. A interpretat, de-a lungul celor aproape 50 de ani de carieră, roluri de june prim, roluri de compoziţie, roluri istorice, toate evidenţiind talentul marelui actor Alexandru Repan, care la 26 februarie împlineşte 74 de ani.
Alexandru Repan s-a născut pe 26 februarie 1940 în Bucureşti. Părinţii săi, Marghit şi Alexandru, au făcut tot posibilul ca fiul lor să crească frumos şi educat. Iubeau teatrul şi l-au dus de multe ori la spectacole inoculându-i acestuia dragostea de scenă.
De la 14-15 ani ştia roluri pe dinafară ai marilor actor ai vremii: Mihai Popescu, Emil Botta sau Fory Etterle şi Ionescu-Gion. Filmul l-a descoperit datorită unui prieten a cărei mamă era patroana unui cinematograf, în care îşi petreceau amândoi aproape câte o zi întreagă vizionând filme, unul după altul, filme la modă atunci — americane.
”La capătul Bulevardului Protopopescu, acolo unde se întâlnea cu strada Mătăsari, era cinematograful ”Pache”. (…) Patroana cinematografului era mama unui copil cu care mă jucam eu… Şi aşa se făcea că intram amândoi dimineaţa pe la 10 în sala de cinema şi mai ieşeam de-acolo abia spre seară, pe la 6, spre disperarea părinţilor mei. (…) Sosind acasă, găseam mereu musafiri. (…) Aşa că aveam mereu asigurat ”publicul” meu. Le interpretam, de obicei, scene din filmele văzute, jucând, bineînţeles, mai toate rolurile principale, inclusiv cele feminine. Primul meu rol serios ”în travesti” a fost ”Doamna” din ”Vizită” de Caragiale.
Eram încă la grădiniţă, cred. (…) Prima mea încercare de regie am comis-o prin clasa a V-a sau a VI-a, cu ”Scrisoarea III”. Eu eram Baiazid, un coleg de-al meu, pe care-l chema Mircea, a jucat chiar rolul lui Mircea cel Bătrân. Mama a ”semnat” costumele. Mie mi-a încropit nişte şalvari, iar lui Mircea i-a făcut rost de un costum popular. (…) Aşadar, prima regie am ”semnat-o” pe când aveam vreo 10 ani”, îşi aminteşte Alexandru Repan într-un interviu.
La 16 ani s-a înscris la Facultatea de Istorie pe care a absolvit-o în 1961. După terminarea acesteia s-a înscris la examenul de admitere la Institutul de Teatru, având în comisie personalităţi ca Mony Ghelerter, Alexandru Finţi, Ion Finteşteanu, Beate Fredanov. A fost admis din prima încercare, cu o schiţă de Caragiale şi cu un sonet de Eminescu. A fost admis la clasa profesorilor Mony Ghelerter — Zoe Anghel, având colegi cu nume de primă mână ale scenei: Ruxandra Sireteanu, Emil Hossu, Melania Cârje, Peter Paulhofer, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru sau Alexandru Bocăneţ — care, după anul întâi, a plecat de la Actorie la Regie. A absolvit IATC în 1965.
”Eu m-am născut în război, cu un an înainte de a intra România în război cu Uniunea Sovietică. Prima copilărie am avut-o în anii cumpliţi de după război, cu sărăcia, cu seceta din Moldova, instaurarea, încet-încet, a comunismului ş.a.m.d. După aceea am început să fac o şcoală, cea nouă, în ’48, şi uite aşa am terminat un liceu, aşa cum l-am terminat, am mai făcut o Facultate de Istorie, după aia în fine am ajuns la ceea ce îmi doream de când m-am născut şi am ajuns şi eu ce am ajuns astăzi”, a declarat Alexandru Repan într-un interviu acordat AGERPRES.
În 1968, recita un poem la televiziune şi a fost remarcat de Horia Lovinescu, pe atunci directorul Teatrului Nottara, care i-a propus un rol, şi să devină, alături de colegi de breaslă ca Ovidiu Iuliu Moldovan, Gilda Marinescu şi Ştefan Iordache, actor al Teatrului Nottara. Aceasta a reprezentat cea mai mare cotitură din viaţa sa, i-a adus roluri şi interpretări celebre şi din rolul de june prim a trecut la adevărate roluri de compoziţie.
”Punctul culminant al acestei ‘cotituri’ l-a reprezentat piesa lui Lovinescu ‘Şi eu am fost în Arcadia’‘. Spectacolul ăsta m-a aşezat pe o cu totul altă orbită. Era pus în scenă de Dan Nasta. Eu jucam rolul principal, Hans Cojocaru, un profesor de matematici misogin, mizantrop, acrit în toate, calat pe matematică. Total diferit de veşnicul june amorez. (…) S-a jucat îndelung acest spectacol. Ca şi ‘Jocul vieţii şi al morţii, în deşertul de cenuşă’. Un spectacol antologic, au zis iubitorii de teatru, în care parteneri mi-au fost George Constantin, Dana Dogaru şi Ştefan Sileanu. De fapt, piesa s-a numit ‘Cain şi Abel’ — un titlu de neconceput pentru cenzura comunistă. Regizorul care a înţeles perfect metafizica lui Lovinescu a fost regretatul Dan Micu”, spunea Alexandru Repan într-un interviu.