Știm desigur cu toții că desfășurarea oricărei activități umane necesită alocarea de resurse la fel de bine cum știm că o mașină nu poate funcționa fără alimentare cu combustibil. Resursele sunt de mai multe feluri, fiecare fiind prețioasă, indiferent că sunt resurse umane, financiare sau fond de timp. Aș dori, pentru o clipă, să ne îndreptăm privirile către consacrarea resurselor în domeniul securității și sănătății muncii. Sunt aceste resurse din categoria cheltuielilor sau a investițiilor? Pun această întrebare deoarece pentru orice manager, cu atât mai mult pentru orice investitor, sună cu mult mai bine cuvântul ”investiție” decât ”cheltuială”. Aceasta pentru că speranța profitului, mai ales pe termen lung, este cu mult mai mică de la o cheltuială față de o investiție. Investițiile reprezintă o renunțare la o satisfacție imediata (așa cum ar aduce cheltuiala)în schimbul unei speranțe de viitor. Multe eforturi de management sunt concentrate pe reducerea cheltuielilor ca o tactică de succes, pe când o strategie de succes este asociată adesea cu investițiile oportune de orice natură. Investițiile reprezintă cel mai important stimul pentru orice activitate economică, reprezintă ceea ce este forța motrice pentru un sistem funcțional.
În domeniul securității și sănătății în muncă, legea obligă managerii să facă cheltuieli pentru securitatea muncii lucrătorilor, aceste cheltuieli fiind cuprinse în programe, denumite de lege ”Plan de prevenire și protecție”. În aceste planuri sunt cuantificate, la modul estimativ, diverse cheltuieli cum ar fi: dotarea cu echipamente de protecție (salopete, căști, centură de siguranță, etc), dotarea cu echipamente de muncă, utilaje, certificate SSM, dotare cu truse sanitare, verificări ale electrosecurității instalațiilor electrice, verificări ale mijloacelor de ridicat (lifturi, macarale, etc), verificări ale mijloacelor de detectare și stingere incendii, dotare cu stingătoare, cheltuieli cu instruirea lucrătorilor și multe altele.
Desigur că aceste cheltuieli sunt necesare, sunt justificate și managerii care nu le fac, dintr-o eronată înțelegerea a conceptului de ”economie” se expun rigorilor legii, amenzile fiind destul de mari. Dar nu acest aspect este cel mai important : cel mai grav este că ”economisind” la capitolul protecția muncii nu faci altceva decât să expui lucrătorii riscurilor de orice fel : electrice, mecanice, termice chimice, biologice, de cădere de la înălțime, de taiere, de strivire, de îmbolnăvire profesională și nu în ultimul rând de stresul profesional. Dacă ”economiile” la capitolul ”protecția muncii” au condus la accidente de muncă implicațiile pot fi penale pentru angajator care este, conform legii, responsabil pentru securitatea muncii în toate aspectele de muncă.
Din păcate, statistic vorbind, accidentele de muncă sunt foarte numeroase, în țara noastră cam un om moare în fiecare zi într-un accident de muncă, deci aproximativ 365 accidente mortale pe an. Iată cum „economisind” la protecția muncii se ajunge la adevărate drame, pentru că viața unui singur om este inestimabilă, nu poate fi comparată cu tot ce cuprinde lumea aceasta, din punct de vedere material. Accidentele cu incapacitate temporară de muncă sunt cu mult mai numeroase și toate implică suferințe pentru accidentat, pentru familia acestuia, pentru societate prin costurile asigurărilor medicale, prin zile de spitalizare și de absențe prin concedii medicale. Astfel un lucrător productiv, care aducea plus valoare societății, devine o sursă de cheltuială pentru societate și aceasta poate fi temporar sau definitiv dacă accidentul este mai grav și se soldează cu un grad de invaliditate. La nivel european, conform datelor relevate la Congresul mondial pentru securitate și sănătate în muncă, desfășurat la Singapore în perioada 3 6 septembrie 2017:
Îmbolnăvirile și vătămările profesionale reprezintă 3,3% din PIB-ul Uniunii Europene, ceea ce înseamnă 476 de miliarde de euro care ar putea fi economisite anual prin strategii, politici și practici adecvate de securitate și sănătate în muncă
Cercetările a sute sau mii de accidente de muncă, cu consecințe mai mult sau mai puțin grave relevă faptul că elementul ”fatalitate” nu este determinant, majoritatea covârșitoare a acestor evenimente nedorite au cauze ce ar fi putut fi evitate ! Aceasta este esența muncii de prevenire, de aceia este mereu actual principiul sau mai degrabă legea obiectivă conform căreia ”este mai ieftin să previi un eveniment nedorit decât să faci față consecințelor acestuia”. Prin prisma acestui adevăr demonstrat cu prețul suferințelor și al vieților umane, aș spune cu certitudine că alocarea resurselor financiare, de timp și umane în domeniul SSM reprezintă mai degrabă o investiție în resursa umană, cel mai prețios capital. De altfel, în sensul cel mai profund, instruirea și formarea în domeniul protecției muncii este parte a formării profesionale, acestea două sunt inseparabile. Oare câți manageri de resurse umane știu și acordă importanța cuvenită acestui fapt? În ce măsură evaluările de personal țin seama de criteriul cunoașterii și respectării normelor și instrucțiunilor de securitate a muncii ?
Investiția în securitatea muncii este efortul financiar și uman actual făcut pentru un viitor mai bun, adică un viitor al procesului muncii în care factorii de risc de accidentare sunt ținuți sub control sau eliminați, nu sunt lăsați la voia întâmplării printr-o atitudine inconștientă (vezi cazul ”Colectiv” și multe altele care reprezintă deja traume emoționale colective, la nivel național). Investiția în securitatea muncii vizează un viitor mai bun atât pentru angajat cât și pentru angajator, acest lucrueste suficient de bine fundamentat științific, realist și dovedit statistic.
Scopul urmărit prin orice activitate economică nu constă numai în obținerea unui profit material ci și câștigul inestimabil al unei conștiințe împăcate care a făcut tot ce este omenește posibil pentru reducerea și eliminarea riscurilor prin măsuri adecvate, astfel încât toți lucrătorii să se întoarcă sănătoși și întregi la familiile lor, la cei dragi în general.
Totuși securitatea și sănătatea în muncă este o știință în sine, necesită pregătire temeinică și îndelungată, chiar studii superioare cu caracter interdisciplinar (tehnic, juridic, medical, psihologic). De aceia cel mai recomandabil este ca managerii să se degreveze de această povară, să o lase în seama specialiștilor și a serviciilor SSM private autorizate, așa cum este compania Euramis Consulting.
Consecințele respectării cu strictețe a protecției muncii sunt încurajatoare și merită toată atenția. Productivitatea companiei crește în momentul în care angajatul este privit ca o valoare umană importantă, când i se asigură un loc de muncă securizat și plăcut. Protecția muncii oferă satisfacție de ambele părți, atât pentru angajat cât și pentru angajator.
Compania Euramis Consulting oferă servicii SSM și situații de urgență de peste 20 de ani, având în prezent aproape 200 de clienți (companii mici și mijlocii, multinaționale) mulțumiți, totalizând peste 4 600 de salariați. Un motiv important de mulțumire este faptul că indicele de frecvență al accidentelor de muncă este cu mult mai redus decât cel înregistrat la nivel național în domenii de activitate similare. Alt motiv important constă în faptul că Euramis consiliază clienții săi pentru alegerea celor mai bune soluții de investire a resurselor financiare în îmbunătățirea condițiilor de muncă și a ergonomiei muncii. Aceasta face ca salariații să vină la muncă cu plăcere și să reducă fluctuația personalului. Euramis Consulting evaluează riscuri de accidentare, de îmbolnăvire profesională și chiar riscul psihosocial după care recomandă măsuri adecvate de remediere și îmbunătățire prin Programe de prevenire adecvate care alocă eficient resursele necesare asigurării securității muncii.
Euramis Consulting este partener național al Agenției Europene pentru Securitate si Sănătate în Munca.