Secretarul de Interne Suella Braverman a respins afirmațiile conform cărora legile planificate pentru a reduce migrația vor necesita noi facilități pentru reținerea a zeci de mii de solicitanți de azil, declarând că guvernul se bazează pe legislație pentru a descuraja oamenii să treacă în Marea Britanie.
Proiectul de lege, care va fi dezbătut în parlament miercuri, ar interzice aproape oricui să intre în Marea Britanie cu bărci mici sau fără permisiunea prealabilă de a solicita azil.
De asemenea, ar impune o „datorie legală” secretarului de interne de a-i reține și apoi de a-i duce într-o țară terță „sigură” sau în țara lor de origine.
Guvernul încearcă să reutileze bazele fostelor militare, o fostă închisoare și să folosească șlepuri plutitoare pentru a găzdui mii de solicitanți de azil, dar se confruntă cu o opoziție locală acerbă în fiecare locație. Nu a precizat unde ar reține persoanele care contravin noului proiect de lege.
Organizația caritabilă pentru Refugee Council a estimat că, deoarece Marea Britanie are puține locuri convenite în care să poată deporta solicitanți de azil autentici fără a încălca legea internațională privind refugiații, represiunea ar necesita în cele din urmă detenția a peste 190.000 de persoane la un cost de până la 9 miliarde de lire sterline.
Majoritatea acestor persoane ar fi refugiați care fug din cele mai periculoase și represive țări ale lumii și aproximativ 15.000 ar fi minori neînsoțiți, pe baza previziunilor actuale, se arată în comunicat.
Un record de peste 45.000 de persoane au traversat Canalul către Marea Britanie cu bărci mici anul trecut, iar Ministerul de Interne a estimat, într-o ședință de judecată săptămâna trecută, că până la 56.000 de persoane vor veni pe această rută în 2023.
În mod neobișnuit, Ministerul de Interne nu și-a publicat propria evaluare a impactului proiectului de lege. Vorbind la BBC miercuri, Braverman a recunoscut că capacitatea actuală de detenție a Marii Britanii este insuficientă între 1.000 și 2.000 de locuri.
„Trebuie să ne creștem capacitatea de detenție”, a spus Braverman, adăugând totuși că „nimeni nu spune că avem nevoie de 45.000 sau 100.000 de locuri de detenție noi. Asta pentru că dorim să proiectăm o schemă prin care, dacă ajungi aici ilegal, vei fi reținut și apoi mutat rapid într-o țară sigură precum Rwanda sau țara ta de origine.”
Comentariile ei subliniază pariul pe care îl asumă guvernul că politica va reuși să-și îndeplinească angajamentul de a împiedica traficanții de persoane să folosească Canalul pentru traficul de migranți.
Braverman a susținut că abordarea Australiei, în care solicitanții de azil au fost mutați în centrele de detenție offshore, a redus rapid numărul de persoane care treceau în țară.
Dar există scepticism în rândul experților în migrație și al organizațiilor caritabile cu privire la faptul dacă legislația Marii Britanii va avea același efect, parțial pentru că distanța dintre Franța și Marea Britanie este atât de scurtă și, parțial, pentru că disperarea celor care riscă traversarea este atât de mare.
Braverman se bazează, de asemenea, pe depășirea provocărilor legale la adresa politicii guvernamentale de deportare din Rwanda, care au împiedicat până acum zborurile să plece spre Kigali.
Există un dosar în curs de desfășurare la Curtea de Apel, introdus de un grup de ONG-uri și bărbați selectați pentru deportare. Cazul depinde de dacă Înalta Curte, într-o hotărâre anterioară, a greșit să respingă probele de la agenția ONU pentru refugiați, arătând că Rwanda nu era un loc sigur pentru solicitanții de azil.
Sursa – www.ft.com