– Vasile Dancu, sociolog de renume, susține că societatea românească traversează o perioadă de isterie colectivă și nu reușește să genereze soluții viabile pentru a depăși criza actuală. El subliniază că politicienii sunt mai preocupați de imaginea lor publică decât de problemele reale ale cetățenilor.
Vasile Dancu, sociolog și profesor universitar, își exprimă pe blogul personal dezamăgirea față de capacitatea clasei politice de a gestiona situația critică în care ne aflăm. „Nu vom implementa niciuna dintre măsurile necesare până la capăt; vom sacrifica resursele disponibile și ne vom confrunta cu costuri exorbitante. Ne îndreptăm spre o sărăcie prelungită și ne vom acumula datorii care vor afecta generațiile viitoare fără a obține rezultate concrete”, afirmă el.
Ovidiu Nahoi: Care este analiza sociologică a stării actuale a societății românești?
Vasile Dancu: Consider că România se află într-o stare nevrotică, lipsită de un plan clar. Încrederea în instituții este extrem de scazut – aproape inexistent. Ne aflăm într-un moment culminant al tensiunii psihologice în care nu căutăm soluții eficiente, ci doar modalități prin care să ne descoperim frustrările. În ultimele două săptămâni, guvernul nu a inițiat nicio acțiune semnificativă iar sindicatele și patronatele nu au avansat propuneri relevante.
Hello! How can I assist you today?
Această situație reflectează o descoperire psihologic profund negativist. Societățile cu un capital solid de încredere reușesc să identifice soluții pentru crizele întâmpinate; ele urmează un plan bine definit și sunt adesea productive. În contrast, în România nivelul credinței în instituții este alarmant scazut; 48% dintre români afirmând că au mai mult sprijin din partea familiei decât din partea statului. Aceasta sugerează o atmosferă generalizată de neîncredere ce probabil va împiedica găsirea unor soluții eficiente.
Ion M. Ionita: Ce se întâmplă cu societățile aflate într-o astfel de stare? Ce perspective există pentru România?
În general, aceste tipuri sociale tind să caute soluții instabile. De regulamente, apare dorința unui lider salvator sau „tatuc” care să rezolve problemele existente. Recent s-a discutat despre Mugur Isarescu ca fiind figura providențial idealizată pentru această perioadã dificilã; anul trecut era văzut Klaus Iohannis ca atare. Totuși,sunt abordări iluzorii deoarece nimeni nu poate realiza schimbări semnificative singur, indiferent cât ar fi el sau ea de capabil.
Integral in Adevarul.