În iulie 1973, Institutul de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale și Aeriene a fost desemnat proiectant general al canalului navigabil și al portului Constanța Sud, iar Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice — ISPH, proiectant al lucrărilor de pe Dunăre în zona Cernavodă.
În 1975, în paralel cu întocmirea proiectului tehnic, a început organizarea șantierelor, iar în prima partea a anului 1976 au demarat lucrările de bază. Proiectul tehnic general a fost aprobat prin Decretul 300/1978 și expertizat de Comisia Guvernamentală numită de primul ministru Manea Mănescu.
În noiembrie 1982, când execuția canalului dintre Cernavodă și portul Constanța Sud era deja în fază avansată, colectivul de proiectare înființat pentru Canalul Dunăre—Marea Neagră primește sarcina de a trece la întocmirea documentației pentru canalul navigabil Poartă Albă — Midia, Năvodari.
Acest proiect pentru ramura nordică a canalului principal a avut ca scop legarea platformei industriale și a portului de la Midia cu Canalul Dunăre—Marea Neagră, transportul de calcar de la cariera Luminița până la Medgidia, și de la cariera Corbu la Galați și Călărași.
Din a doua parte a anului 1983, după finalizarea unor lucrări la canalul principal, o parte din echipamente au fost transferate la ramura nordică.
Calea navigabilă Cernavodă — Constanța a fost finalizată în 1984, iar ramura de Nord, între Poarta Albă și Midia Năvodari (31 km) a fost realizată în perioada 1983—1987.
Canalul Dunăre-Marea Neagră, inaugurat oficial în urmă cu 30 de ani, se înscrie în rândul canalelor interioare ce respectă cele mai înalte exigențe internaționale. Din punct de vedere tehnic, proiectul este comparabil cu obiective precum canalele Panama și Suez.
În total, s-au realizat peste 33.500 de proiecte de estimare și construcție detaliate, semnate de peste 1.000 de specialiști. Construcția a presupus excavarea a aproximativ 300 de milioane de metri cubi de sol și rocă, ca mai apoi să fie folosite peste 4 milioane de metri cubi de beton și beton armat.
Pentru o mai bună fluență a circulației mărfurilor au fost construite porturile Basarabi și Medgidia, ce pot asigura un trafic portuar de circa. 700.000 tone și, respectiv, 11 milioane de tone mărfuri generale.
Deschiderea canalului Rin-Main, în 1992, a făcut posibilă interconectarea a sute de porturi fluviale situate între Marea Nordului și Marea Negară.
Cele două sisteme creează, prin intermediul Dunării, o cale de transport de circa 3.500 km care unește Rotterdam-ul de Constanța, străbătând Europa de la Nord-Vest la Sud-Est. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)