„Singura funcție a previziunilor economice este de a face ca astrologia să pară respectabilă”, a spus odată economistul Ezra Solomon. Ea pare și mai puțin respectabilă astăzi, în timp ce practicienii încearcă să demistifice consecințele multiplelor șocuri, inclusiv pandemia, războiul din Ucraina și peisajul geopolitic în schimbare.
Andrew Bailey, guvernatorul Băncii Angliei, știe prea bine acest lucru. Joi, în timp ce banca centrală a majorat ratele dobânzilor cu 25 puncte de bază, el s-a confruntat cu o serie de întrebări legate de marea modificare în creștere a proiecțiilor sale privind creșterea și inflația. Previziunile economice sunt, într-adevăr, o știință inexactă; dar revizuirile puternice nu ajută prea mult la reasigurarea publicului că bancherii centrali știu ce fac.
Nu doar BoE a greșit. Rezerva Federală a SUA și Banca Centrală Europeană au greșit și ele în previziunile lor privind inflația, în special de la debutul pandemiei. De asemenea, FMI a tăiat și schimbat perspectivele sale recente de creștere. Având în vedere rolul pe care îl joacă previziunile în informarea deciziilor investitorilor, gospodăriilor și factorilor de decizie politică, precizia este importantă. Pentru bancherii centrali, un istoric de previziuni decente este, de asemenea, vital pentru a construi credibilitate, în special pentru că o încredere mai mare poate contribui la ancorarea așteptărilor inflaționiste.
Criticile recente privind prognozele eronate trebuie temperate. Economiștii s-au confruntat cu o lume neobișnuit de nesigură din 2020. Ei au trebuit să ia poziții cu privire la epidemiologie, scenarii de război, schimbări în lanțul de aprovizionare și politici interne și internaționale în evoluție rapidă. Un alt element este înțelegerea limitată a publicului cu privire la ceea ce reprezintă de fapt previziunile. Acestea sunt condiționate de judecățile făcute la un anumit moment dat. Pe măsură ce apar noi date, aceste judecăți trebuie recalibrate. Acestea ar trebui tratate ca fiind orientative, nu ca adevăruri evanghelice.
Economiștii au încă unele întrebări la care trebuie să răspundă. Se poate spune că bancherii centrali au fost prea lenți în a majora ratele atunci când inflația a crescut în 2021, agățându-se de ideea că presiunile asupra prețurilor erau „tranzitorii”. Au existat erori de apreciere cu privire la efectele stimulentelor fiscale, la cât de stabile erau așteptările inflaționiste și la daunele provocate de pandemie asupra ofertei, care au contribuit la întârzierea factorilor de decizie monetară în ceea ce privește inflația. De asemenea, este posibil ca deceniul anterior de inflație scăzută să le fi insuflat un fals sentiment de siguranță. S-au făcut erori și în timpul ciclului de creștere a ratelor. Atât BoE, cât și BCE nu au reușit să înțeleagă cât de rigidă ar fi inflația alimentară.
Previziunile pot fi îmbunătățite în câteva moduri. Șocurile recente evidențiază importanța recurgerii la expertiză dincolo de profesia de economist. Economiștii ar trebui, de asemenea, să continue să exploreze modul în care progresele în domeniul big data, al învățării automate și al inteligenței artificiale pot oferi oportunități de îmbunătățire a analizei economice și de modelare mai bună a complexității.
Este esențial să se îmbunătățească modul în care sunt comunicate previziunile, în special în perioadele de incertitudine. Prezentarea proiecțiilor în cadrul unor scenarii diferite poate contribui la aprofundarea înțelegerii gamei de rezultate posibile. De asemenea, deși băncile centrale au încercat să evidențieze distribuțiile de probabilitate din jurul previziunilor lor, acestea ar putea fi transmise într-un mod mai accesibil.
Mai presus de toate, economiștii trebuie să fie mai clari în expunerea modului în care și a motivelor pentru care judecățile lor cheie s-au schimbat între previziuni – și a modului în care acest lucru afectează cifrele. Un efort mai mare de a arăta cum ajung la proiecțiile lor poate contribui la consolidarea încrederii și la normalizarea înțelegerii previziunilor economice ca puncte de referință și nu ca previziuni. La urma urmei, John Maynard Keynes, celebrul economist, este adesea creditat – poate pe nedrept – ca fiind cel care a întrebat: „când faptele se schimbă, îmi schimb părerea. Ce faceți dumneavoastră?”.
Sursa – www.ft.com
