În ciuda faptului că puterile occidentale reunite în fugă sub umbrela NATO mormăie de zor în barbă, condamnând referendumul din Crimeea, jocurile sunt făcute. Populaţia rusofonă a zdrobit orice opoziţie, votând în cvasiunanimitate pentru alipirea peninsulei la mama Rusia.
Satisfăcut, ţarul Putin, va apărea în faţa Dumei ruse care, în mod indiscutabil, nu-i va cere socoteala pentru încălcarea flagrantă a principiilor de drept internaţional, ci-l va ovaţiona, la scenă deschisă, consfinţind, la rândul său, voinţa populaţiei Crimeei. Oricât le-ar displace liderilor europeni sau americani, aceştia au pierdut bătălia diplomatică şi nu pot decât să se resemneze în legătură cu înfrângerea suferită în faţa Rusiei.
Dincolo însă de orgoliile rănite, se ridică însă o serie de întrebări legate de viitorul noii regiuni ruse.
Dănuţ Dudu
În primul rând, va trebui clarificată relaţia dintre Crimeea şi Rusia. Va fi aceasta un nou Novgorod sau Kalinibgrad sau o republică cu un parlament, o constituţie şi un preşedinte ca Cecenia sau Ingusetia? Greu de spus până când statutul juridic al “noului” teritoriu rus nu va fi clarificat în culisele Kremlinului în funcţie de decizia pe care o va lua Duma de stat rusă.
În al doilea rând, se pune chestiunea recunoaşterii frontierelor noii entităţi administrative. Este evident că, d.p.d. v al Rusiei avem de a face cu un nou stat, iar din punct de vedere al puterilor occidentale, aceasta nu va rămâne decât o provincie a Ucrainei. În mod ironic, ambele poziţii au la bază discutabilul referendum care, place sau nu puterilor occidentale, reprezintă voinţa majorităţii poporului Crimeei.
Că această voinţa a fost exprimată în zângănit de arme este o cu totul altă discuţie, care însă este dificil de purtat în condiţiile în care marile puteri practic i-au împins pe locuitorii Crimeei în braţele ruşilor. (printre altele este dificil de imaginat cum UE sau SUA se pot opune real alipirii de către Rusia a peninsulei aflate în dispută).
Mai mult, dacă Duma rusă va ratifica vineri alipirea peninsulei la Rusia, UE a anunţat un nou set de măsuri punitorii împotriva Rusiei care nu numai că vor cimenta rezultatul referendumului din 16 martie, dar vor pune sub semnul întrebării şi relaţia economică dintre Rusia şi Europa (să nu uităm că multe din ţările europene sunt încă dependente de materiile prime – în special gaz – ruseşti). Dacă liderii europeni se gândesc să saboteze reuniunea G8 programată a avea loc la Soci, Moscova se gândeşte să aplice, la rândul său, propriile sancţiuni similare cu cele luate în urma războiului din Georgia din 2008, ceea ce îi va permite să păstreze Crimeea.
A treia întrebare care se ridică este legată de viitorul populaţiei tătare şi ucrainene din Crimeea. Tătarii, în număr de aproximativ 260.000, reprezintă aproximativ 12% din populaţia din Crimeea şi sunt opozanţi ai revenirii peninsulei sub dominaţie rusă. Victime ale colectivizării staliniste, deportaţi în Asia centrală în cel de al doilea război mondial, această comunitate de origine turco-mongole a trebuit să aştepte 1989 pentru a reveni în regiunea Crimeei.
Nemulţumirea lor este cu atât mai mare cu cât nici în acest moment nu au reuşit să-şi recuperez pământurile, ceea ce reprezintă un motiv suplimentar să se teamă de autorităţile de la Moscova. Asta chiar dacă liderul prorus al Crimeei, Serghei Aksionov, a încercat să înlăture aceste temeri, promiţând că parlamentul va adopta o rezoluţie referitoare la protecţia drepturilor comunităţii tătare: reprezentare administrativă şi o limbă oficială, promisiuni care însă nu au convins populaţia tătară, care se vede ameninţată (astfel încât mulţi dintre ei sunt tentaţi de pleca în exil).
Pe de altă parte, în momentul în care unei ponderi de aproximativ 25% dintre ucrainenii din Crimeea le-a fost propus un paşaport rus (ceea ce implică şi asumarea cetăţeniei ruse) aceştia au refuzat-o. Un refuz însă care îi scoate din jocul civic, neputând a-şi exprima opţiunile prin vot.