O nouă strategie privind clima

Un grup de 14 profesori universitari a publicat la 11 mai 2010 un manifest care propune o abordare revoluţionară a gestionării schimbărilor climatice. Documentul este rezultatul unei reuniuni organizate în februarie la Hartwell House, de către London School of Economics, scrie ziarul elveţian Le Temps.

La întâlnire au participat climatologi, politologi şi economişti care, fără să fie ‘sceptici’ în sensul că ar nega fenomenul încălzirii climatice, au criticat modul actual de abordare a schimbărilor climatice.
Grupul de la Hartwell House consideră că strategia în vigoare a eşuat din două motive fundamentale.

Mai întâi, pentru că a greşit când a vrut să antreneze întreaga comunitate internaţională, ceea ce a făcut ca ea să treacă printr-un sistem onusian extrem de greoi şi să se lovească de o mulţime de interese contradictorii. Apoi, a comis eroarea să considere că ştiinţa va oferi răspunsuri sigure şi utile pentru toate întrebările.

În realitate, se spune în manifest, schimbarea climatică nu este o problemă căreia îi corespunde o soluţie. Ea constituie o ‘problematică vicioasă’ care se referă la ‘sisteme deschise, complexe sau chiar prost înţelese’. Vechea strategie este criticată pentru lipsa de rezultat, deci cei paisprezece cercetători consideră că ea necesită o abordare mai eficientă.

Documentul de la Hartwell propune ca încălzirea climatică să nu mai fie considerată o problemă enormă globală, ci drept o serie de probleme practice, care ar putea fi rezolvate succesiv.
Cei paisprezece cercetători sugerează apoi adoptarea unei strategii ‘indirecte’, al cărei obiectiv principal ar fi abordarea problemelor imediate, fără legătură cu clima, intensificând în acelaşi timp lupta împotriva încălzirii climatice.

De exemplu, eliminarea emisiilor de carbon ar permite în primul rând rezolvarea unei probleme de sănătate publică şi, în subsidiar, limitarea emisiilor de anumite gaze cu efect de seră.
Scopul pe termen lung este eliminarea energiilor fosile. Dar el poate fi realizat nu printr-un regim de limitări, cum se întâmplă în prezent, ci prin investiţii directe în progresul tehnologic. Un progres finanţat printr-o modestă ‘taxă pe emisiile de carbon’.

Dezbaterea rămâne deschisă. Yohan Ariffin, cercetător la Institutul de studii politice şi internaţionale de la Universitatea din Lausanne, salută propunerea de aplicare a unei taxe carbon, dar contestă unele constatări şi recomandări formulate de grup. În primul rând constatarea referitoare la eşecul strategiei în vigoare de 20 de ani.

‘Desigur, Conferinţa de la Copenhaga nu a reuşit să ducă la încheierea unui acord din cauza lipsei unanimităţii celor 192 de state reprezentate, explică el. Dar ea a permis unele progrese, precum angajamentele ţărilor emergente şi promisiunea unui ajutor financiar mai substanţial pentru ţările în curs de dezvoltare.’

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata