În timp ce privirile întregii lumi sunt aţintite către Moscova, economia mondială nu pare a conştientiza faptul că se apropie de o nouă criză similară cu cea din 2007-2008. Ca şi atunci, catalizatorul unei astfel de crize îl reprezintă sistemul bancar. Numai că de această dată seismul îşi poate avea originea în China, în zona a ceea ce este cunoscut sub numele de “Shadow bank”.
Dănuţ Dudu
- Un krach evitat “la mustaţă”
Pe 15 martie, Banca Centrală Chineză (BoC) anunţa creşterea marjei de fluctuaţie zilnică a monedei naţionale (yuan) într-un context care vizează ca valoarea acesteia să fie mai adaptată forţelor din piaţă. O decizie solicitată de mult timp de către principalul partener al Chinei, SUA, care se simte discriminat de cerbicia cu care BOC nu accepta, până acum, o flotaţie libere a yuanului. Numai că acesta este doar un simplu pas, deoarece marja de variaţie acceptată de BOC este de doar 2% faţă de valoarea stabilită în fiecare dimineaţă de aceasta.
Cu toate acestea, nu se poate neglija faptul că această marjă de variaţie care va fi implementată începând cu 17 martie reprezintă dublul celei acceptate în aprilie 2012, când, în urma unei decizii similare a BOC, aceasta creştea de la 0,5% la 1%. Conform comunicatului de presă al BOC această “supleţe” suplimentară a ratei de schimb vizează, în primul rând, creşterea rolului pieţei financiare în alocarea de resurse necesare susţinerii programului de dezvoltare prevăzut de administraţia chineză.
Decizia era extrem de aşteptată în contextul în care BOC în colaborare cu marile bănci publice chineze au redus rata de schimb a yuanului începând cu mijlocul lunii februarie, atât prin achiziţie de dolari, cât şi prin stabilirea unor rate de schimb scăzute. Decizie care are însă, în subsidiar, încercarea de a schimba trendul de apreciere al yuanului înregistrat încă înainte de reevaluarea sa istorică din 2005.
În spatele acestei decizii se ascunde însă realitatea că fără o liberalizare a cursului de schimb, China, nu numai că încetineşte, dar este din ce în ce mai ameninţată de un krach financiar care ar putea declanşa un seism cel puţin egal ca amplitudine cu cel înregistrat prin falimentul băncii Lehman Brothers care a stat la baza crizei mondiale din perioada 2007-2008.
Chiar premierul chinez Li Kegiang a trebuit să admită, cu doar câteva zile înainte de decizia BOC, că “erorile sunt greu de evitat” şi că este necesar să se “intensifice controalele pentru a pune în aplicare în mod adecvat măsuri (de supraveghere, n.n.) adecvate şi să se asigure că nu există niciun risc financiar sistemic sau (contagiune, n.n.) regională”.
Cu alte cuvinte, autorităţile cineze sunt dispuse să accepte incapacitatea de plată a unor produse financiare a căror concretizare este, conform aceluiaşi oficial, “dificil de evitat” evocând astfel pericolele unei “finanţe din umbră” subminată de creanţe toxice.
“Monitorizăm cu mare atenţie riscurile financiare şi pericolele legate de îndatorare” confirmă premierul chinez, Li Keqiang, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la finalul închiderii sesiunii anuale a Adunării Naţionale Populare (ANP), forul legislativ chinez.
“Cum este posibil să pot sesiza aceste incapacităţi de plată pentru produsele financiare? Da, din nefericire, îmi este foarte frică că astfel de cazuri izolate de acest tip sunt dificil a fi evitate” recunoştea acesta.