Cu patru luni înainte de alegerile pentru Parlamentul European (PE), există deja aproximativ 20 de nume în cursă pentru remanierea ulterioară a funcțiilor de conducere din UE.
Iar președinția Comisiei Europene este cea mai puternică, din punct de vedere al profilului public, al competențelor legislative și al ponderii bugetare.
Citeste si:
Astfel, președinta în exercițiu, conservatoarea germană Ursula von der Leyen, și-a mărit rolul prin adăugarea politicii externe la portofoliu, cu opinii zgomotoase și de hawkish cu privire la Rusia și Palestina în războaiele din Ucraina și Gaza.
Iar, președinția Consiliului UE este cea mai înaltă funcție din punct de vedere protocolar, când vine vorba de prezidarea summiturilor UE și de primirea VIP-urilor străine.
Însă, actualul deținător al acestei funcții, liberalul belgian Charles Michel, a diminuat importanța postului, cu gafe de protocol, cu o coordonare defectuoasă a summiturilor UE și cu schimbări de opinie cu privire la momentul în care va demisiona.
În plus, funcția de președinte al PE, deținută de conservatoarea malteză Roberta Metsola, este în mare parte onorifică, dar ajută la stabilirea agendei adunării UE, care are din ce în ce mai multe puteri co-legislative.
În acest sens, postul de ministru de externe al UE, deținut în prezent de socialistul spaniol Josep Borrell, se situează pe locul al doilea din punct de vedere al ierarhiilor formale, dar a crescut în importanță politică și datorită înmulțirii conflictelor din Europa și din vecinătatea sa în ultimii cinci ani.
În contextul actual, combinația actuală dintre von der Leyen, Michel, Metsola și Borrell reflectă logaritmul UE pentru echilibrul funcțiilor de vârf.
Există un mix de familii politice europene, cu o înclinație spre centru-dreapta.
Există, de asemenea, un echilibru între statele membre nordice și cele sudice, precum și între cele mari și cele mici, deși nu există capitale estice la masa de conducere a UE. Există chiar și o paritate între sexe, ca un semn de recunoaștere a valorilor moderne, deși instituțiile UE au încă un istoric îngrozitor în ceea ce privește diversitatea etnică.
Mai mult, postul de secretar general al NATO și cel de președinte al Băncii Centrale Europene (BCE) nu au nimic de-a face cu alegerile europarlamentare pe hârtie, dar pot fi o recompensă pentru orice tabără care a pierdut în cursa principală.
În acest sens, cele mai puternice portofolii la nivel de comisari din cadrul Comisiei Europene – care includ piața unică, clima, concurența, comerțul, energia, afacerile fiscale, agricultura și extinderea – pot fi, de asemenea, oferite drept compensație celor care au pierdut cele mai importante posturi.
Locurile de muncă sunt alocate în mod normal în cadrul unor târguri de culise de către capitalele UE după alegerile pentru PE, care încep pe 6 iunie, și deseori merg către foste personalități care nu mai sunt în funcție, pentru a minimiza perturbările politice.
Votul PE desemnează, de asemenea, Spitzenkandidaten – un cuvânt german care înseamnă „candidați de top” și care se referă la figura de căpetenie aleasă de fiecare familie politică din UE pentru alegeri.
Dar, deși o victorie mare pentru un grup politic îi conferă mai multă influență în discuțiile din culisele UE, nu există nicio garanție că Spitzenkandidatul lor va obține în final postul dorit.
Și toate acestea înseamnă că posturile de președinte al comisiilor PE sunt singurele de la Bruxelles care sunt alocate în mod democratic – în conformitate cu un sistem matematic conceput pentru prima dată de părintele fondator al SUA, Thomas Jefferson.
Dacă ne uităm la luptele din trecut pentru posturile din UE, este tipic pentru cei care și-au propus numele devreme să cadă pe marginea drumului, deoarece adversarii lor au mai mult timp pentru a-i ataca, înainte de a ieși cu propriul lor cal negru sau lebădă neagră.
S-ar putea să nu fie cazul lui von der Leyen, care este de așteptat să candideze pentru un al doilea mandat, datorită sprijinului larg pentru rămânerea ei în funcție.
Dar momentul ar putea fi de rău augur pentru alți candidați care au semnalat deja un potențial interes, chiar dacă acest lucru nu a însemnat mai mult decât refuzul de a se exclude definitiv după ce au fost propuși de alții.
Concret, printre cei care sunt deja în joc se numără: Xavier Bettel (fostul lider luxemburghez de centru-dreapta), António Costa (fostul premier portughez socialist), Alexander de Croo (premierul belgian liberal), Mario Draghi (tehnocrat italian și fost șef al BCE), Mette Frederiksen (premierul danez de centru-stânga), Kaja Kallas (premierul estonian liberal), Mark Rutte (fostul premier olandez liberal), Pedro Sánchez (premierul spaniol socialist) și Leo Varadkar (liderul irlandez de centru-dreapta).
Iar printre numele de pe locul al doilea se numără: Katarina Barley (europarlamentar german de centru-dreapta și fost ministru al justiției), Krišjānis Kariņš (ministru de externe leton de centru-dreapta), Enrico Letta (deputat italian de centru-stânga și fost prim-ministru), Micheál Martin (ministru de externe irlandez de centru-dreapta), Teresa Ribera (vicepremier socialist spaniol), Maroš Šefčovič (comisar european slovac de centru-stânga) și Frans Timmermans (fost comisar european olandez ecologist).
Personalitatea contează
Acest lucru pune deja câteva steaguri politice, locații geografice și genuri în amestec pentru ca logaritmul UE să își facă treaba.
Există, de asemenea, Spiztenkandidaten, chiar dacă ajung să fie niște rațe șchioape.
Grupul socialist S&D l-a nominalizat pe puțin cunoscutul comisar european luxemburghez Nicolas Schmit. Verzii i-au propus pe eurodeputatul german Terry Reintke și pe cel olandez Bas Eickhout. Grupurile de centru-dreapta, liberal și de dreapta nu s-au declarat încă.
În opinia sa, „Presupunând că von der Leyen va avea un al doilea mandat, raportul de forțe politice ar plasa un socialist la președinția Consiliului European și un liberal la funcția de vicepreședinte al Parlamentului European”. [the EU foreign-policy post],” a declarat Eric Maurice, de la European Policy Centre (EPC), un think-tank din Bruxelles.
Costa, Kallas și Frederiksen au fost „concurenți serioși”, a spus Maurice – deși Costa trebuie mai întâi să obțină undă verde într-o anchetă anticorupție în curs de desfășurare în Portugalia pentru a rămâne viabil.
În plus, „Balticii sunt acum mai presus de greutatea lor atunci când vine vorba de politica externă și de apărare”, a spus expertul EPC.
„Draghi [as EU Council president] ipoteza este interesantă pentru că implică faptul că liderii UE ar fi dispuși să aleagă o personalitate foarte puternică la unul dintre posturile de conducere și pe cineva care nu este aliniat cu unul dintre principalele partide europene”, a adăugat Maurice.
„Mizele sunt atât de mari pentru UE” din cauza mediului economic și de securitate, în timp ce liderii din ultima vreme au fost atât de „dezamăgitori”, a mai spus Maurice, încât „calitățile personale” ale indivizilor ar trebui să conteze mai mult decât în trecut.
Cai negri
Între timp, dacă ar trebui să apară cai negri înainte de iunie, unul dintre ei ar putea veni din Polonia, care are acum un guvern favorabil UE și a cărei statură s-a amplificat în Europa datorită rolului său central în canalizarea ajutorului occidental pentru Ucraina.
Alții ar putea fi persoane cu un profil ridicat în lupta împotriva schimbărilor climatice sau a sărăciei – două dintre cele mai fierbinți subiecte în rândul publicului larg din UE în perspectiva votului pentru PE, potrivit unui studiu realizat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), un think-tank.
La toate acestea se mai adaugă, din luna iunie se anunță începutul sezonului incendiilor de vegetație legate de climă în UE, protestele fermierilor și alte proteste sociale se răspândesc.
Un următor subiect de interes pentru alegători în sondajul ECFR a fost migrația – un vechi câmp de luptă între extrema dreaptă și curentul majoritar din UE.
În plus, războiul din Gaza a atins nervi întinși pe teme conexe, cum ar fi islamofobia, antisemitismul și rasismul în Europa, care se vor înrăutăți dacă războiul se va extinde dincolo de Gaza în perioada premergătoare votului din PE sau dacă va provoca atacuri teroriste în Europa.
Și asta înseamnă că grupurile de extremă dreapta ar putea ieși cu proprii candidați la funcția supremă în UE, dacă vor aduna multe voturi în plus, așa cum au prezis sondajele în această atmosferă febrilă.
Sursa: euobserver.com
