În urma deciziei CCR 146/2024, Curtea a constatat că această reglementare este un pas important în trecerea pe care statele trebuie să o facă.

De la teoriile traditionaliste de natura retributivă ale dreptului penal, conform carora aplicarea unor pedepse privative de libertate în cazul comiterii infractiunilor, reprezintă o conditie sine qua non a restabilirii ordinii de drept, spre teoriile moderne specifice acestei ramuri de drept, potrivit carora, în cazul infractiunilor ce au ca scop realizarea unor castiguri ilicite, principalul obiectiv al politicii penale etatice trebuie să vizeze descoperirea si confiscarea respectivelor bunuri (în sens larg), în vederea introducerii lor sau a contravalorii lor în bugetul public.

Asadar, dispozitiile legale criticate constituie o forma de transpunere a dezideratului anterior mentionat în politica penala a statului în domeniul evaziunii fiscale.

Citeste si:

Mai mult, textele criticate prevăd, în cazul comiterii infractiunilor de evaziune fiscală reglementate la art.6/1, 8 si 9 din Legea nr.241/2005, ca alternativă la angajarea răspunderii penale conform dispozitiilor Codului penal si ale Codului de procedura penală, plata unor sume de bani considerabil mai mari decât prejudiciul produs prin savarsirea acestor infractiuni.

Când începe urmărirea penală?

Astfel, nesesizarea de către organele competente a organelor de urmarire penală, cu consecinţa nepedepsirii faptuitorului, este conditionată, conform textului criticat, de plata integrală a sumei de bani reprezentand prejudiciul majorat cu 15% din valoarea acestuia la care se adaugă dobanzile si penalitatile [art.10 alin.(1) teza a treia din Legea nr.241/2005];

  • dispunerea, in cursul urmaririi penale, a unei solutii de clasare, in temeiul art.16 alin.(1) lit.h) din Codul de procedura penala, este conditionata de plata integrala a prejudiciului produs prin infractiunea de evaziune fiscala majorat cu 25% din valoarea acestuia la care se adauga dobanzile si penalitatile [art.10 alin.(3) teza intai din Legea nr.241/2005];
  • dispunerea in cursul judecatii in prima instanta a unei solutii de incetare a procesului penal conform aceluiasi temei, prevazut la art.16 alin.(1) lit.h) din Codul de procedura penala, este conditionata de plata integrala, in cursul camerei preliminare sau a judecatii, pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti in prima instanta, a prejudiciului produs majorat cu 50% din valoarea acestuia la care se adauga dobanzile si penalitatile [art.10 alin.(3) teza a doua din Legea nr.241/2005];
  • pronuntarea aceleiasi solutii in faza apelului este conditionata de plata integrala, anterior pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive, a prejudiciului produs majorat cu 100% din valoarea acestuia la care se adauga dobanzile si penalitatile [art.10 alin.(3) teza a treia din Legea nr.241/2005], se arată, printre altele în decizia CCR pe care o puteți citi integral AICI.