- Municipiul Piteşti
Reşedinţa judeţului Argeş este localizată în Nord-Vestul regiunii istorice Muntenia.
Aşezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeş, municipiul Piteşti are o suprafaţă de 40,73 kmp.
La recensământul din anul 2011, oraşul Piteşti avea o populaţie de 155.383 de locuitori, fiind al treisprezecelea centru urban al României din punct de vedere demografic.
Bine conectat cu principalele oraşe învecinate prin infrastructura de transport rutier şi feroviar, Piteştiul este localizat la o răscruce de drumuri, fiind un nod de comunicare cu deschidere internă şi internaţională. Municipiul Piteşti se află la 126 km Est de Bucureşti, fiind legat de aceasta prin autostrada A1, care se prelungeşte prin centura oraşului în direcţia Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş.
Două din cartierele Piteştiului, Găvana şi Trivale, concentrează o populaţie totală de peste 50.000 de locuitori, iar alte trei cartiere, Prundu, Negru Vodă şi Craiovei, au fiecare între 15.000 şi 20.000 de locuitori.
Atestat documentar la 20 mai 1388, într-un act de danie al domnului Mircea cel Bătrân (1386-1385, 1397-1418), oraşul-târg Piteşti s-a dezvoltat ca un centru comercial, meşteşugăresc şi agricol. Atestarea documentară face din Piteşti, alături de Câmpulung (1300), Curtea de Argeş (1300), Brăila (1350) şi Slatina (1368), unul dintre cele mai vechi târguri.
Rădăcinile se trag însă din perioada daco-romană, Piteşti fiind localizat în regiunea Moesia Inferior, iar apoi din Dacia Malvensis, de atunci datând numeroase fragmente de zidărie, construcţii, ceramică şi monede. Relicvele aparţinând culturii Dridu şi izvoarele numismatice din epoca medievală confirmă teoria potrivit căreia în oraş se realizau schimburi economice cu lumea sud-dunăreană, îndeosebi cu Imperiul Bizantin.
Aici şi-au avut temporar reşedinţa voievozii Basarab cel Tânăr (1477—1482), Mihnea cel Rău (1508-1509) şi Vlad cel Tânăr (1510-1512).
Între anii 1512 şi 1521, domnul Neagoe Basarab construieşte la Piteşti o curte voievodală, de unde emite numeroase documente. Boieri şi dregători de seamă — Goleştii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craioveştii — în frunte cu domnul primei Uniri, Mihai Viteazul (1593-1601), aveau proprietăţi la Piteşti. Un nume legendar de pe timpul domniei lui Mihai Viteazul este cel al marelui logofăt Ioan Norocea, căsătorit cu Doamna Stanca, fiica lui Mircea Ciobanul (1545-1554, 1558-1559) şi a Doamnei Chiajna, care a deţinut funcţia de reprezentant al Transilvaniei pe lângă Poarta Otomană şi care, după urcarea lui Mihai Viteazul pe tron, a ajuns mare vornic. Vestigii culturale din această perioadă au fost descoperite în apropiere de Biserica Sfântul Gheorghe, ridicată în 1656 (prima compoziţiesupraetajată pe coloane de cărămidă din Țara Românească), de Schitul din Trivale şi de Școala de Pictură.
Din anul 1640, datează mărturii scrise despre biserici şi 200 de case de orăşeni.
În anul 1656, domnul Constantin Șerban şi doamna sa Bălaşa ctitoresc în centrul oraşului, pe fundaţiile unui mai vechi lăcaş de cult, Biserica Domnească Sfântul Gheorghe.
Un alt domn, Constantin Brâncoveanu (1688-1714), construieşte case la Piteşti şi petrece, alături de curtenii săi, lunile de recoltă din toamnă, în podgoriile pe care le deţinea pe Dealul Piteştilor şi al Goleştilor.