Ortodoxe
Sf. Cuv. Nichita Mărturisitorul şi Ilirie
Greco-catolice
Cuv. Nichita Mărturisitorul. Canonul cel Mare (al Sf. Andrei din Creta)
Romano-catolice
Sf. Sixt I, pp.
Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, pomenit în calendarul creştin ortodox la 3 aprilie, era din Bitinia şi a trăit pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane. Născut din părinţi dreptcredincioşi, dar rămânând orfan, copilul a fost crescut în lumea bisericii şi a mănăstirilor.
Tânărul Nichita a ajuns la Mănăstirea Midichiei, a neadormiţilor, zidită pe muntele Olimp, de patriarhul Tarasie al Constantinopolului, unde era egumen bătrânul şi înţeleptul stareţ Nichifor, care l-a primit cu multă dragoste. După şapte ani de vieţuire aici a fost silit de egumen să se preoţească şi l-a hirotonit însuşi patriarhul Tarasie. I s-a încredinţat toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al cuviosului Nichifor, slăbit de bătrâneţe, căruia i-a urmat la stăreţie.
Lupta împotriva icoanelor, în noul ei val, după moartea împărătesei Irina, a fost deschisă de împăratul Leon Armeanul, în anul 813. Drept-credincioşii erau prigoniţi, clericii surghiuniţi şi însuşi patriarhul a fost înlocuit cu un om al împăratului, trecut în câteva zile prin toate treptele ierarhiei. Împreună cu alţi egumeni, Sfântul Cuviosul Nichita a fost închis în temniţă şi, apoi, trimis în surghiun, mărturisind şi suferind neclintit timp de şase ani, pentru credinţa pe care a mărturisit-o la al şaptelea Sinod, de la Niceea, din anul 787.
Slăbit de suferinţe şi de bătrâneţe, la sfârşitul prigoanei, în anul 820, Sfântul Nichita nu s-a mai întors la mănăstirea sa, ci a rămas la linişte, într-un schit la marginea oraşului, de unde s-a mutat la Domnul la 3 aprilie 824. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)