Detașarea angajaților în Uniunea Europeană: Aspecte legale și fiscale esențiale pentru angajatori

Accace România, o companie de consultanță de afaceri și externalizare servicii din Europa Centrală și de Est, a realizat o analiză detaliată asupra aspectelor legale și fiscale pe care angajatorii trebuie să le considere atunci când decid să detașeze personalul în alte țări europene.

Timpul maxim legal pentru detașare

Conform legislației românești,perioada maximă pentru care un salariat poate fi detașat într-un alt stat membru al Uniunii Europene este de 24 de luni.aceasta se aplică salariaților care lucrează în numele unei companii românești. Legea 16/2017 stipulează că un angajat român poate presta activitate în altă țară UE sau în Confederația Elvețiană timp de maximum doi ani.

Cerințe contractuale înaintea detașării

Înainte ca un angajat să fie detașat într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, angajatorul are obligația de a îndeplini anumite formalități.Acestea includ:

  • Încheierea unui contract de prestări servicii cu entitatea gazdă.
  • Semnarea unui act adițional la contractul individual de muncă cu detalii despre sarcinile temporare.
  • Specificarea duratei detașării, a monedei utilizate pentru plată, beneficiilor acordate pe durata acesteia și condițiilor repatrierii.

De asemenea, este necesar ca angajatorul să obțină formularul A1 din partea Casei Naționale de Pensii Publice.Acest document se eliberează exclusiv în țara unde este stabilit salariatul. Angajatorul trebuie să declare perioada lucrată la Registrul General de Evidență a Angajaților (REVISAL) și să comunice autorităților din țara gazdă despre detașare înainte ca aceasta să înceapă.

Impozitare și contribuții sociale

Din punct de vedere fiscal, determinarea locului impozitării veniturilor depinde atât de durata detașării cât și dacă formularul A1 este valabil. Dacă activitatea desfășurată nu depășește 183 zile iar formularul A1 rămâne valabil pe această perioadă, impozitul pe venit va continua să fie reținut conform legislației naționale (10% impozit pe venit şi 35% contribuții sociale).

În cazul în care perioada petrecută în statul gazdǎ depǎşeşte 183 zile, autoritățile locale pot solicita impozitarea veniturilor salariale acolo unde se desfãşoarǎ activitatea. Astfel,obligațiile declarative vor reveni angajaților care vor trebui sǎ obţinǎ un cod fiscal local şi sǎ plãteascã impozitele conform reglementĂrilor respective.

Reținerea impozitelor conform legislației locale

Dacă un angajator decide sǎ reţină şi sǎ plãteascã impozitul conform legislaţiei ţării gazdĂ , acesta va avea nevoie dе acord scris din partea salariatului.Complicațiile legislative pot apărea dacă cerințele pentru obținerea formularului A1 nu sunt respectate; fără acest document scutirea privind contribuțiile sociale nu mai este aplicabilӑ iar firma ar trebui sӑ se conformeze reglementĂrilor locale.

Angajatorii sunt sfătuiți să acorde o atenție sporitӑ organizării deplasărilor interne sau internaționale ale personalului lor datorită implicațiilor juridice si fiscale variabile asociate acestor situații complexe.

Pentru a fi la curent cu toate știrile, urmărește Financiarul.ro și pe Google News

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră
angajare Angajat detașat clauze contractuale contracte de munca impozite legislație muncii muncă internațională taxe UE