Istorie
Republica Federală Somalia (Federal Republic of Somalia/ Jamhuuriyadda Federaalka Soomaaliya) îşi sărbătoreşte Ziua naţională la 1 iulie.
Ocupat de arabi în secolul VII, teritoriul actual al Somaliei a fost ulterior obiectul disputei dintre Portugalia, Anglia, Franţa şi Italia. În 1886, Anglia a instituit protectoratul asupra părţii de nord, iar în 1899 Italia a obţinut protectoratul asupra părţii de sud. La 1 iulie 1960 s-a creat Republica Somalia, prin unificarea teritoriilor somaleze aflate sub administraţie italiană şi britanică, informează site-ul oficial al MAE.
La 21 octombrie 1969, în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de generalul Mohamed Siad Barre, care a proclamat Republica Democratică Somalia. În 1977 a început un război civil, iniţiat de mişcările de opoziţie, formate din clanuri rivale.
Confruntările armate şi escaladarea violenţelor a determinat prăbuşirea regimului Barre, în ianuarie 1991. ONU a trimis forţe de menţinere a păcii, care au activat între 1993 şi 1995, fără a se fi ajuns la soluţionarea conflictului.
În 2004 au fost create Instituţiile Federale de Tranziţie, cu un mandat de cinci ani, prelungit până în 2011 când au fost organizate alegeri parlamentare.
Capitala şi principalele oraşe sunt: Mogadiscio, Beledweyne, Kismaayo, Baidoa, Merca, Hargeisa, Berbera.
Limba oficială este Somali. De asemenea, sunt folosite: arabă, italiană şi engleză.
Somalia se confruntă, din 1991 cu instabilitate politică şi criză de securitate cronică, cauzată de ofensiva grupării islamice Al-Shabaab. În prezent, AMISOM, forţa Uniunii Africane în Somalia, luptă contra Al-Shabaab alături de armata somaleză, în timp ce rebelii au ajuns să controleze părţi din ce în ce mai mici din teritoriu.
Tendinţele separatiste din regiunea Somaliland, fenomenul pirateriei (regiunea Puntland), precum şi criza alimentară de proporţii afectează segmente importante ale populaţie.
Potrivit unui raport al Agenţiei ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) dat publicităţii în 20 iunie 2016, Somalia se află printre primele trei ţări de origine ale refugiaţilor, după Siria şi Afganistan, cu 1,1 milioane de persoane refugiate în 2015.
Tot în 2016 ONU preciza într-un comunicat că situaţia cu privire la securitatea alimentară şi malnutriţie în Somalia este alarmantă, în special în anumite părţi din Puntland şi Somaliland (nord), profund afectate de o secetă amplificată de către El Nino.
În prezent, aproximativ 950.000 de persoane sunt afectate de lipsa hranei şi 4,7 milioane de somalezi, aproximativ 40% din populaţie, necesită ajutor umanitar, conform datelor primite de Unitatea de Analiză pentru Securitate Alimentară şi Nutriţie (FSNAU) a ONU şi de Reţeaua de Alertă privind Foametea (Fews Net, finanţată de Agenţia americană de Dezvoltare).
Natură şi resurse
Ţară de podişuri joase, cu depresiuni şi văi abia schiţate, ce trec în sud estul ţării într-o largă câmpie litorală, iar în nord est (spre graniţa cu Etiopia) într-o regiune înaltă, care are o altitudine maximă de 2.416 m şi este parte a Masivului Etiopian.
Ţărmul lung de 3.025 km este aproape rectiliniu, lipsit de golfuri şi însoţit de recifi coraligeni. Pe teritoriul ţării se află punctul extrem estic al Africii, capul Hafun, situat la sud est de capul Guardafui (mult mai cunoscut).
Clima Somaliei este tropical-uscată, cu precipitaţii ceva mai bogate în partea de sud (400-550 mm/an). Apele curgătoare sunt puţine, cu debite variabile, mai importante sunt Shabelle (2.000 km, 660 km pe teritoriul somalez) şi Juba (1.600 km), cu izvoarele în Masivul Etiopian.
Vegetaţia este predominant ierboasă de stepă (în principal) şi savană, pâlcurile de pădure ocupând 1/4 din teritoriu. În cele trei parcuri naţionale sunt ocrotite, între altele, zebra, dromaderul, hipopotamul, rinocerul negru şi leul.
Una dintre cele mai sărace ţări de pe glob, Somalia are o economie bazată pe creşterea nomadă a animalelor, ocupă totuşi primul loc în lume în creşterea cămilelor (o treime din şeptelul mondial).
Suprafaţa agricolă, cultivată în principal cu sorg, porumb, susan, bananieri, este redusă (2% din teritoriu) şi concentrată în parte sudică. Agricultura concentrează circa 70% din populaţia activă şi asigură peste 60% din PIB.
Subsolul adăposteşte resurse de uraniu, fier, cositor, bauxită, cupru, care nu sunt însă valorificate.
Somalia are un potenţial turistic remarcabil care nu poate fi exploatat însă decât într-un procent nesemnificativ, în condiţiile conflictului militar intern prelungit, în acest sens pot fi amintite plajele litorale protejate de recifi coraligeni, aflate printre cele mai lungi plaje din lume. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)