La sfârșitul lunii octombrie, Grupul operativ UE-SUA privind securitatea energetică s-a reunit pentru a 11-a oară. Comisia Europeană a calificat acest dialog drept „un instrument esențial pentru asigurarea securității energetice în Europa”.
În contextul comparabil, știm cu toții cum merge treaba, „uneltele” se pierd în colțurile întunecate ale garajului, iar vecinul împrumută una pentru a nu se mai întoarce niciodată, uneltele sunt lăsate afară să ruginească în ploaie… Într-adevăr, nu sunt nimic fără cutia lor de unelte bine organizată și structurată. Și asta este ceea ce lipsește cu adevărat aici.
Această securitate energetică este declanșată de urgența climatică, de criza costului vieții, de turbulențele geopolitice și de concurența acerbă pentru pole position-urile tehnologiilor curate şi a evoluat drastic în ultimii doi ani. Cu toate acestea, setul de instrumente de securitate energetică al UE a rămas aproximativ neatins și a lăsat Uniunea paralizată.
Concret, cutia de instrumente, este învechita Strategie de securitate energetică
Practic, această strategie, născută în 2014, avea ca scop să protejeze piața energetică a UE de „contextul deteriorării situației de securitate din Ucraina [after Russia’s annexation of Crimea] și a preocupărilor larg răspândite cu privire la o potențială întrerupere a aprovizionării cu gaze”.
În plus, securitatea energetică se identifică desigur, paralele cu provocările actuale, dar contextualizarea din 2014 dă de înțeles și de ce este problematică astăzi.
Concret, se bazează pe combustibilii fosili și se concentrează în special pe salvgardarea aprovizionării cu gaze. Nu reușește să recunoască amploarea și urgența crizei climatice și are – ceea ce nu este surprinzător, după 10 ani de evoluții rapide – nenumărate puncte moarte tehnologice. De exemplu, nu este potrivit pentru a răspunde nevoilor uriașe în ceea ce privește rețelele de electricitate și nu ia în considerare potențialul noilor dezvoltări cheie din sectorul energiilor regenerabile.
Actualizarea Strategiei energetice a UE ar trebui să fie o prioritate pentru următorul mandat al UE. Dacă este realizată în mod corect, o strategie de securitate energetică revizuită poate, în același timp, să consolideze accesul UE la o energie fiabilă și durabilă, să permită îndeplinirea angajamentelor UE în materie de climă, să consolideze solidaritatea între statele membre și să îmbunătățească dimensiunea socială și democratică a proiectului energetic al UE.
Însă, cum ajungem acolo?
În primul rând, noua strategie trebuie să se bazeze pe o energie cu emisii zero, fiabilă și rezistentă. Această trecere la energie curată și la electrificare vine cu noi dinamici, oportunități și vulnerabilități în materie de securitate energetică, care trebuie abordate.
Esențial este să se bazeze pe punctele forte ale energiei eoliene, solare și ale altor surse de energie regenerabilă și să permită extinderea masivă a implementării acestor surse. La fel de important este să se acorde prioritate flexibilității cererii și stocării energiei. În ambele cazuri, contribuția experților va fi esențială pentru a furniza evaluări de ultimă oră ale nevoilor, resurselor și condițiilor tehnologice.
Strategia de securitate energetică trebuie să stimuleze elaborarea unor studii cuprinzătoare privind prezența și desfășurarea materialelor critice, cum ar fi cuprul și litiul, în Europa.
Bineînțeles, trebuie să privească spre exterior și să ofere un proiect pentru parteneriate globale pentru materiale critice – care să corespundă eforturilor Chinei și ale SUA.
Cu toate acestea, UE ar trebui să se distingă prin termeni care să inițieze parteneriate sincere de acțiune climatică cu piețele emergente. Atât în interiorul UE, cât și pe plan extern, aceste eforturi trebuie să fie însoțite de desfășurarea și păstrarea unor garanții durabile în domeniul mineritului în ceea ce privește standardele sociale și de mediu.
Rețeaua
Un punct mai puțin fierbinte, dar esențial pentru o strategie actualizată, este schimbarea vitezelor pentru a îmbunătăți rețeaua electrică. Gospodăriile și întreprinderile europene au nevoie disperată de un cadru care să elimine blocajele.
După cum arată problemele actuale ale rețelei, securitatea energetică este extrem de dinamică și complexă. Prin urmare, o nouă abordare strategică trebuie să introducă un plan de echipare a serviciilor publice europene și naționale pentru a colecta, monitoriza și evalua continuu datele. Aceasta include cartografierea efectelor noilor politici climatice și a nevoilor corespunzătoare în sectoare precum transporturile și clădirile.
În al doilea rând, și absolut crucial, securitatea energetică a UE nu este îndeplinită până când sărăcia energetică nu este eliminată din solurile sale.
În ultimii ani, a devenit dureros de clar că piețele libere nu vor asigura o tranziție favorabilă incluziunii și nici securitatea energetică pentru toți. În întreaga Europă, exemple izbitoare ilustrează necesitatea de a nu lăsa piața energetică a UE doar în mâinile actorilor privați. În Polonia, iarna trecută, din cauza prețurilor și a problemelor legate de disponibilitatea combustibilului, multe locuințe au avut dificultăți în a se încălzi. În Spania, comunități precum La Cañada del Real din Madrid au avut de suferit de pe urma unei pene de electricitate totale.
Mai mult, strategia trebuie să ofere îndrumări privind politicile pe termen scurt și pe termen lung care vizează securitatea energetică a gospodăriilor. Ea trebuie să ofere cetățenilor posibilitatea de a-și însuși tranziția energetică și securitatea energetică, asigurând în același timp și pe cei mai puțin activi, care sunt interesați de soluții standard.
De regulă, o abordare cu adevărat echitabilă a tranziției în materie de securitate energetică nu poate fi îndeplinită prin concentrarea exclusivă asupra ofertei și, prin urmare, asupra producției de energie. Ea trebuie să facă lumină și asupra reducerii cererii, atât prin eficiență, cât și prin suficiență.
Investițiile serioase în modernizarea locuințelor reprezintă astfel cea mai rapidă cale de ieșire din sărăcia energetică pentru cetățeni. Aceasta îmbunătățește calitatea vieții, reduce facturile și permite ca abordarea securității energetice să fie un proiect social.
În cele din urmă, revizuirea strategiei este o oportunitate de a centra implicarea publicului pe cifre, termene și punerea în aplicare a obiectivelor și, astfel, de a include oamenii în tranziție. Acest lucru consolidează procesele de elaborare a politicilor bine informate și elimină unghiurile moarte, dar, de asemenea, consolidează procesul decizional democratic, esențial pentru a evita reacțiile negative ale publicului față de politicile climatice și energetice.
A sosit momentul să recunoaștem importanța Strategiei de securitate energetică a UE. Aducerea ordinii în acest set de instrumente, făcându-l astfel apt să facă față unei lumi schimbate, este fundamentală dacă dorim să asigurăm suficientă energie fiabilă și durabilă pentru toți.
Sursa: euobserver.com