Brânza se pare că a apărut prima dată în Orientul Mijlociu. Localnicii foloseau deja lapte de la animalele domestice, cum ar fi vaci, oi sau capre. În timp, şi-au dat seama că în câteva zile laptele capătă un gust acrişor. Aşa că, încercând să-l folosească o perioadă mai îndelungată, l-au lăsat să se acrească şi au făcut din el brânză.
Legenda spune că brânza a fost descoperită de un nomad arab care, trebuind să străbată deşertul, şi-a umplut desaga cu lapte cât să-i ajungă pe toată durata călătoriei. După câteva ore de mers s-a oprit să-şi potolească setea, dar, spre surprinderea lui, laptele se separase într-un lichid apos şi o bucată solidă, de culoare albă.
Datorită faptului că desaga, care era făcută din stomacul unui animal tânăr, conţinea o enzimă coagulantă, laptele se separase în cheaguri de brânză şi în zer. La acest proces a contribuit, bineînţeles, şi temperatura foarte ridicată la care a fost expus. Arabul, fără să se gândească la detaliile tehnice, a găsit zerul bun la gust, iar brânza comestibilă.
Caşcavalul este o specialitate de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roţi, preparată din caş de lapte de oaie (mai rar de vacă) şi are, prin urmare, acelaşi istoric. A fost cunoscut cu aproximativ 4000 de ani înainte de naşterea lui Iisus Cristos şi este menţionat în Vechiul Testament.
Pe vremea romanilor, producţia de brânză şi caşcaval a ajuns la un standard foarte ridicat. Se ajunsese deja la aplicarea unor tehnici diferite în vederea obţinerii de arome diferite. Casele romane mai mari aveau chiar bucătării amenajate special pentru producerea brânzeturilor. De asemenea, în oraşele mari, existau centre speciale unde caşcavalul putea fi afumat. Caşcavalul era servit la mesele nobilimii, dar era trimis şi pentru războinicii aflaţi pe front.
Diversitatea foarte mare de brânzeturi care există astăzi pe piaţă li se datorează călugărilor din Evul Mediu, care au descoperit şi aplicat o gamă foarte largă de reţete. În perioada Renaşterii, brânzeturile nu s-au mai bucurat de aceeaşi popularitate, fiind considerate nesănătoase, dar au revenit în centrul atenţiei în jurul secolului al XIX-lea, odată cu industrializarea producţiei. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)